boli oculare autoimune

BOLI OCULARE AUTOIMUNE

Din categoria bolilor oculare autoalergice fac parte oftalmia simpa­tica si endofalmita fakoanafilaetica.

Bolile autoimune pot fi declansate de orice conflict (trauma sau in­fectie), fiind intretinute de procesul autoimun, care ar putea fi datorat unei anomalii determinate genetic.

Aceste boli, provocate de antigenele proprii organismului, pot fi produse prin mecanisme alergice de tip citotoxic, complexe imune solu­bile si celule sensibilizante. Deci, sunt afectiuni produse de actiunea celulelor imunologic competente sensibilizate si (sau) a anticorpilor, asu­pra tesuturilor proprii.

Oftalmía simpatica, boala cu etiologie si patogeneza inca enigma­tica, se traduce prin afectarea inflamatorie a ochiului indemn, consecu­tiv unui traumatism ocular la ochiul congener.

Implicarea ochiului simpatizat apare la un interval variabil (de la a 14-a zi pana la cativa ani). Din punct de vedere clinic, boala seamana foarte bine cu celelalte inflamatii cronice, iar prognosticul este rezervat. Desi majoritatea autorilor inclina sa acorde cea mai importanta pon­dere, in patogenie, alergiei (probabil la pigmentul uveal propriu), exista inca un numar mare de lucrari experimentale care sustin ca, pentru producerea oftalmiei simpatice, este necesara supraadaugarea unei in­fectii virale.

Deoarece tratamentul curativ ramane inca nesatisfacator, principalul aspect terapeutic ramane profilaxia.

Totusi medicatia imunosupresiva (corticoizi, radiatii, citostatice sau citotoxice, ser antilimfocitar) se pare ca ar intarzia aparitia cecitatii.

Endofalmita fakoanafilactica Verhoeff-Lemoine este similara ca ma­nifestare si evolutie clinica oftalmiei simpatice, dar are la origine aler­geni proveniti din cristalinul propriu, prin ruperea capsulei cristalinului si patrunderea proteinelor proprii cristaliniene in camera anterioara, in cursul interventiilor chirurgicale, a traumatismelor sau numai prin alte­rarea permeabilitatii capsulare prin boli ale cristaloidei. Este cunoscut faptul ca printre organele proprii nerecunoscute ca seif de organism se afla si cristalinul.

De obicei boala este restrinsa la polul anterior dar poate coexista si interesarea uveei posterioare. De asemenea nu sunt rare cazurile de afectare bilaterala.

Data fiind gravitatea bolii, de Veer recomanda urmatoarele pre­cautii la bolnavii suspectati de aceasta boala:

-teste cutanate la pigmentul uveal si la proteina cristaliniana la toti cei care prezinta o prelungita reactie uveala dupa interventia chi­rurgicala;

-indepartarea urgenta a cristalinului sau a resturilor cristaliniene la cei cu testul pozitiv;

-la monoftalmi se impune extragerea intracapsulara a cristali­nului.

Pe langa tratamentul simptomatic este indicata utilizarea imuno- supresivelor.

Patologia oculara de origine alergica este complexa si inca departe de a fi elucidata; este necesar a se lua intotdeauna in considerare un factor alergic in patogeneza bolilor cu manifestari atipice si cu raspuns nesatisfacator la tratamentul clasic.