
Alergeni
La agresiuni ulterioare ale organismului la alergenul respectiv, acesta va induce pe de o parte sistemul limfatic la formarea de noi contingente de molecule reaginice, iar pe de alta parte la fixarea specifica a alergenului pe moleculele de reagina deja fixate pe celule. Daca se fixeaza un numar mai mare de alergeni pe mastocitul invelit cu reagine si daca alergenul leaga in pod (adica se fixeaza concomitent pe doua molecule de reagina; s-a aratat ca ele sunt bivalente) un numar mai mare de reagine, se ajunge la un moment dat la o situatie critica in sensul ca masa de complexe reagina-alergen induce o transformare in membrana celulei. Modificarea membranei se transmite sub forma unui semnal in interiorul mastocitului, ducand la activarea adenilciclazei si cresterea in final a cantitatii de 3.5.C-AMP. Rezultanta este scaderea stabilitatii veziculelor cu substante vasoactive din mastocit, continutul lor eliminandu-se in exteriorul celulei. Daca un numar mare de celule sufera acest fenomen de degranulare brusc, se va elibera (degranulare exploziva) o cantitate mare de substante vasoactive ce vor produce o modificare mare in economia organismului, caracterizata prin semne de boala. Aceasta este a treia faza a hiperergiei de tip I si de fapt este singura faza cand pot aparea semne clinice.