Care sunt aceste mecanisme efectoare

Care sunt aceste mecanisme efectoare

Limfocitul T sensibilizat, stimulat de prezenta antigenului pe supra­fata lui isi modifica structura (cromatina nucleara compacta sufera un fenomen de depresie mare, devine dispusa in structuri fine si intra in mitoza; protoplasma isi modifica si ea structura, creste numarul de ribozomi liberi izolati sau polizomi; reticulul endoplasmatic este aproape inexistent) de asemenea isi modifica si functionalitatea, punand in liber­tate in mediul inconjurator o serie de substante active de greutati mole­culare diverse (20 000—80 000) si anume:

Factorul de inhibare a migrarii maerofagelor (MIF). Aceasta face ca in zona de contact limfocit T — antigen sa se adune treptat o popu­latie mare de macrofage, care odata aduse de circulatie in teritoriul res­pectiv, nu-1 mai pot parasi. Nu se cunoaste structura acestui factor. 

Bazat pe fenomenul inhibarii migrarii a fost imaginat in vitro un test de apreciere a sensibilizarii limfocitelor, la anume subiecti, la dife­rite antigene. Pentru aceasta este nevoie de un amestec de limfocite viabile care trebuie testate, amestecate fiind cu o populatie de macrofage (de aproximativ 50 de ori mai numeroasa decat cea de limfocite) obti­nute de la un subiect normal. Macrofagele nu reprezinta decat martorul reactiei dintre limfocitul T sensibilizat (de testat in reactie) si antigenul cu care este pus in contact. Factorul de inhibare eliberat de limfocit impiedica populatia de macrofage sa migreze si sa se disperseze in mediul de cultura in care sunt puse, la un loc cu limfocitele si antigenul; ele raman grupate in jurul antigenului. Dupa gradul de dispersiune, mai mic sau mai mare, in mediul de cultura se apreciaza si gradul, intensi­tatea sensibilizarii.