Limfocitul T

Limfocitul T

Nu se cunoaste modul in care limfocitul T se sensibilizeaza, adica devine activ la prezenta antigenului respectiv si reactioneaza printr-un sir de evenimente care caracterizeaza reactia de tip IV. Pentru produce­rea reactiei este necesara prezenta unei populatii de limfocite T sensibi­lizate. La un subiect normal care nu raspunde cu fenomene hiperergice intarziate la un anume antigen, daca i se transfera intravenos o populatie de limfocite de la individ sensibilizat, cel normal, sub incitatia antige­nului face si el reactii de tip IV. Pentru aceasta se poate injecta, intra­venos nu numai suspensie pura de limfocite, ci si sange ca atare, suspen­sia continand un amestec de leucocite si mononucleare, sau un extract limfocitar continand molecule mici (factor de transfer). 

Aceasta faza de sensibilizare poarta numele si de faza de inducere; in cursul ei in organism apar o serie de modificari caracteristice: gan­glionii limfatici, limfocitele din zona paracorticala (zona in care se gasesc limfocitele T), prolifereaza si sufera o transformare blastica, concomitent zonele foliculilor limfatici si populatia de plasmocite se reduc ca volum si numar de celule (este zona de formare a limfocitelor B). Daca anti­genul a fost injectat intr-o anumita parte a corpului, ramanand cantonat acolo, modificarile descrise apar in ganglionii regionali. 

Antigenul este prezentat limfocitului T fagocitat (poate prelucrat) de un macrofag. in acest fel limfocitul T este sensibilizat si induce un raspuns maximal, recunoscand concomitent cu antigenul agresor si anti­gene majore de histocompatibilitate in structura macrofagului propriu. Odata sensibilizata, celula respectiva si descendentii ei pastreaza memo­ria imunologica a acestei sensibilizari in sensul ca, la un nou contact cu antigenul, raspund prin inducere de fenomene de tip IV.