alterarea functiei ventilatorie in astmul bronsic

Cu toate ca principala alterare functionala respiratorie in astmul bronsic (AB) consta in cresterea rezistentei la curgerea aerului, vom incepe expunerea cu modificarile functiei ventilatorii, primele descrise si cel mai frecvent folosite, datorita simplitatii lor, cu care cititorul este de­sigur familiarizat.

Ca urmare a cresterii rezistentei la flux, se constata reducerea ven­tilatiei maxime voluntare  a debitului expirator de varf masurat cu aparatul Wright, a debitelor masurate in diferite segmente ale expiro- gramei fortate, sau a volumelor expirate in unitati de timp — cel mai raspindit fiind volumul expirator maxim pe secunda - VEM1>0 sau VEMS, (33). Au fost descrise modificari la bolnavii asimptomatici. Modifica­rile functiei ventilatorii servesc in practica curenta pentru urmarirea evolutiei, dozarea corecta a tratamentului, aprecierea reversibilitatii ob­structiei ventilatorii dupa administrarea bronhodilatatoarelor si eviden­tierea hiperreactivitatii bronsice.

In majoritatea cazurilor reducerea VEMS este insotita de scaderea capacitatii vitale (CV); intrucat variatiile celor doua marimi nu sunt tot­deauna paralele, este indicat sa se calculeze raportul VEMS/CV (are avan­tajul ca permite compararea unor subiecti de talii diferite, valoarea nor­mala depinzind numai de varsta), care oglindeste severitatea obstructiei ventilatorii. In mod conventional se considera ca obstructia este usoara cand VEMS/CV depaseste 55%, medie cand se situeaza intre 40 si 55% si severa sub 40%. La un grup de bolnavi studiati in afara acceselor, VEMS s-a situat intre 54 si 100% din valoarea teoretica - medie 74,2%, fiind sub limita normala la 13 din 21 cazuri; raportul VEMS/CV - medie 64,1%, limite 43—85,5%, a fost sub limita inferioara in 11 cazuri (31).

In ultimii ani s-au realizat progrese in cunoasterea sediului si meca­nismelor obstructiei bronsice in astm prin studierea relatiilor reciproce intre presiune, volum si debit, in expirul fortat: curba presiune-debit la volum pulmonar constant si bucle debit-volum. inscrierea simultana a debitului la volume pulmonare mici - a 2-a jumatate a capacitatii vitale, in portiunea in care fluxul nu mai este dependent de efortul subiectului, ci exclusiv de forta de propulsie reprezentata de retractilitatea parenchi-mului si de rezistenta opusa de caile aeriene.

Rezistenta la flux. Se masoara prin raportarea diferentei de presiune transpulmonara la debitul respirator. Rezistenta creste in astm in prin­cipal datorita reducerii calibrului bronsiilor mari si mijlocii prin con­tractia musculaturii netede, turgescenta mucoasei, hipersecretie de mu- cus; un rol secundar revine cresterii rezistentei tisulare. Recent a fost demonstrata afectarea cailor aeriene mici - periferice la astmatici asimpto­matici, semnalata de cresterea volumului de inchidere. Rezistenta este invers proportionala cu puterea a 4-a a razei tubului prin care curge un fluid, ceea ce o face deosebit de sensibila la variatiile de calibru. La ast­matici simptomatici au fost raportate valori mari ale rezistentei - pana la 56,5 cm H20/l/sec — [37], reprezentind cresteri de 10—25 de ori fata de normal. La subiecti asimptomatici rezistenta pulmonara este normala sau usor crescuta. in experienta noastra (32), rezistenta pulmonara s-a situate in limite normale la 12 din 16 bol­navi oligo- (sau a) simptomatici sufe­rind de astm pur si a fost crescuta la toti bolnavii cu astm si emfizem pulmonar asociat1 (fig. 1-VII).

Intre cresterea rezistentei la flux si scaderea debitelor expiratorii exista o corelatie; unele divergente se ex­plica prin diferenta intre respiratia spontana - masurarea R si expirul fortat, in care intervine colabarea unor segmente ale arborelui bronsic.

Hiperreactivitatea arborelui bron­sic la astmatici este obiectivata de cresterea rezistentei la flux dupa in­halare de fum de tigara, pulberi inerte, aer rece, in cursul efortului sau dupa expir fortat, inhalare de droguri bronhomotorii sau alergeni. In cazurile de bronhospasm foarte sever masurarea R in pletismograful corporal sau cu metoda intreruperii fluxului expirator nu mai poate fur­niza rezultate fiabile, intrucat presiu­nea bucala nu mai reprezinta fidel presiunea alveolara, care variaza mult de la un teritoriu pulmonar la altul; in majoritatea cazurilor insa, rezistenta cailor aeriene masurata pletismografic reprezinta indicatorul cel mai fidel al permeabilitatii arborelui bronsic la astmatici.