formele clinico-etiologice ale astmului bronsic

Din numeroasele clasificari ale astmului am retinut pe cea care de­scrie doua forme clinico-etiologice mai bine conturate si anume: astmul extrinsec si astmul intrinsec. 

Astmul bronsic extrinsec. Este definit de Berman (6) ca o bronsita obstructiva de origine alergica, caracterizata clinic prin episoade - urmate de intervale liberede dispnee paroxistica, wheezing si tuse spastica, care cedeaza, total sau partial, spontan, sau numai dupa administrare de substante simpatomimetice. 

Alergenii extrinseci -proteine sau glicoproteine, patrund in organism fie odata cu aerul inhalat - alergeni inhalanti: praf de casa cu Dermato- phagoides spp., polen, fungi etc., fie odata cu alimentele ingerate - 15% din astmul la copil pare a avea aceasta etiologie, sau medicamentele per os - alergeni ingerati, fie prin injectii de medicamente - alergeni injec­tati. Detalii asupra etiologiei alergice se pot consulta la capitolul res­pectiv.

Astmul bronsic alergic nu are insa totdeauna acelasi element declan­sator. Factori infectiosi, psihici etc. pot interveni in aparitia uneia sau alteia din crizele de dispnee paroxistica in astmul bronsic alergic. Recunoasterea rolului unui alergen extrinsec are insa totdeauna mare importanta, numai in acest fel putindu-se face trata­mentul, fie prin  indepartare, fie prin hiposensibilizare.

Astmul bronsic alergic poate fi precedat sau urmat - mai rar de: febra de fan, rinita aperiodica, dermita atopica etc., elemente care il incadreaza in sindroamele atopiee; din aceasta cauza astmul extrinsec este uneori con­fundat cu astmul atopic.

Diagnosticul se bazeaza pe anamneza si examen fizic, testare cuta­nata, teste de provocare bronsica - acetilcolina, bronhodilatatoare si, uneori, alergeni, dozarea imunoglobulinelor - E in special, A uneori, G dupa tratament si tratamentul prin excluderea alergenului, cand e posibil.

Astmul bronsic extrinsec nu depaseste la noi in tara 40—45% din totalitatea cazurilor de astm, iar antecedentele atopiee se intilnesc doar la 35—38,5% din cazuri,  la adult, depasind 45o/0 in astmul la copil.