functia respiratorie in astmul bronsic

Definitia astmului bronsic, propusa in 1961 de un Comitet de experti ai O.M.S.; boala caracterizata printr-o reactivitate crescuta a traheei si bronhiilor la stimuli diversi se manifesta printr-o ingustare generalizata a cailor aeriene, a carei severitate variaza spontan sau sub influenta tra­tamentului (1961) contine elementele esentiale ale bolii sub aspect fiziopatologic si patogenic, respectiv cresterea rezistentei cailor aeriene si hiperreactivitatea arborelui bronsic. O sinteza a modificarilor functiei res­piratorii in astmul bronsic va trebui asadar, in succesiune logica, sa dis­cute intai elementul - cheie (cresterea rezistentei la flux), apoi consecintele directe ale acesteia - reducerea debitelor ventilatorii, cresterea travaliu­lui respirator si, in sfarsit, consecintele indirecte - hiperinflatia, alterarea distributiei aerului inspirat, alterarea schimburilor gazoase, modificari in circulatia pulmonara etc. Modificarile functiei pulmonare in astmul bron­sic impresioneaza prin varietatea deosebita a severitatii lor, de la valori normale - corespunzand perioadei asimptomatice la un bolnav tanar, pana la alterari severe - in formele grave si status astmaticus.

In cele ce urmeaza vom centra expunerea pe astmaticul tipic cu un grad mediu de bronhospasm, facand referiri la formele usoare si cele grave ale bolii. Cu exceptii nesemnificative (17) intre astmul extrinsec si cel intrinsec nu au fost demonstrate diferente in ce priveste altera­rea functiei pulmonare — ceea ce permite ignorarea acestui element in expunerea de mai jos. Consideram ca expunerea ce urmeaza trebuie com­pletata cu date privind provocarea in scop diagnostic a accesului prin efort, inhalare de aerosoli bronhoconstrictori (test nespecific) sau inhalare de alergeni (test specific).