morfopatologia astmului bronsic

Studiile efectuate necropsic pe decedati in criza de dispnee paroxistica, prin astm bronsic, erau relativ putine pana in anul 1930; cele mai interesante observatii par a fi cele facute de Dr. Huber si Dr. Koessler.

La examenul maeroseopic se constata distensia plamanilor; emfizemul neuniform alterneaza cu atelectazie sau zone de tesut pulmonar normal. Bronhiile contin secretii mucoase, mucopurulente sau dopuri de mucus gros, uscat, care blocheaza lumenul. Atelectazia este consecinta ob­structiei bronsice cvasicomplete prin dopuri de mucus, obstructia unei bronhii mari putand duce la colaps masiv. Bronhiile pot avea peretele in­grosat cu mucoasa hiperemica sau palida. Ganglionii limfatici hilari sunt deseori mariti, diafragmul poate fi scoborat.

La examenul microscopic se evidentiaza unele caracteristici, care fie­care in parte nu par a avea importanta, ci numai impreuna si anume:

-ingrosarea si hialinizarea membranei bazale a bronhiilor;

-infiltrate inflamatorii eozinofilice in tesutul bronsic si peribronsic;

-infiltrate cu eozinofile in dopurile bronsice;

-mucus excesiv in lumenul bronsic, uneori cu cristale Charcot- Leyden sau spirale Curschmann;

-stratul submucos bronsic este marit, iar stratul muscular bronsic este adesea ingrosat.

Lucrari recente atesta ca intr-adevar membrana bazala este ingrosata, avand 14,5 fata de 7 la normal; in biopsii de mu­coasa se intilnesc frecvent depuneri de IgM sau fractiunea a treia a com­plementului.

Connell arata ca mastocitele din peretele bronsic sunt in numar mai mic la bolnavul astmatic decedat in stare astmatica, netratat cu corticoizii suprarenali, in comparatie cu cei tratati cu acest medicament; nu­marul de eozinofile din peretele bronsic este insa evident mai mare la astmaticul decedat (prin stare astmatica), netratat cu preparate cortzonice.

Se pun, in final, doua intrebari: a) carui fenomen se datoreste decesul in astmul bronsic si b) daca exista o conformatie anatomica (sau anatomofiziologica) aparte a bronhiilor in astmul bronsic.

Fenomenul cel mai important este hipertrofia muschilor bronsici, dar multi altii nu o gasesc atat de severa incat sa duca la deces. In unele cazuri a fost incriminata sufocarea prin, dopurile de mucus ce se depun in bronhii, dar fenomenul nu este obligatoriu. Dupa alta opinie, mai intai se ajunge la distrugerea mecanismului ciliar bronsic si apoi la acumulare de mucus, cu toate ca mucusul singur nu poate obstrua toate bronhiile principale (decesul in astmul bronsic extrinsec este rar), infectia bron­sica (germeni, micoplasme, virusuri) jucand si ea un rol important, asa cum sustinea Rackeman.

Mai obisnuit este decesul prin complicatiile astmului bronsic: bronsiectazia, pneumotoraxul spontan, emfizemul subcutanat, pneumopatiile acute etc.

Waldbott la examenul necropsic al copilului astmatic sub 5 ani a remarcat prezenta pe bronhii de mari suprafete edematoase sau chiar hemoragice. Decesul in astm se poate datora si unor factori iatrogeni: administrare de morfina, de barbiturice, abuzul de simpaticomimetice etc.

Mortalitatea prin astm bronsic a crescut mult intre anii 1964 si 1970, mai ales in prima decada de viata si in decadele a 5-a si a 6-a ale vietii, cel mai des fiind incriminata supradozarea bronhodilatatoarelor.

Utilizind metoda Macklem si Mend, pentru masurarea rezistentei aeriene peri­ferice, arata ca rezistenta caii aeriene periferice, adica cea de pe bronhii mai mici de 2 mm diametru, este disproportionat de mare in primii ani ai vietii. Aceasta pune din nou pe un plan principal dezvoltarea in timp, cresterea plamanilor ca un factor in patogeneza diverselor tipuri de boala pulmonara obstructiva, mai ales daca se reia o concluzie a lui Laennec si anume ca rezistenta cailor aeriene mici e disproportionat de mare in primii ani ai vietii si ca ventila­tia colaterala poate avea importanta.

Dunhill sintetizeaza rezultatele examenelor anatomopatologice la bolnavii decedati in stare astmatica, acordand o importanta particulara urmatorilor factori: a) detasarea epiteliului respirator cu urmarea ei, lipsa cililor si prezenta de dopuri compacte de celule epiteliale columnare (Creola bodies); b) caracterul exsudatului bronsic; c) hipertrofia muschilor netezi bronsici la astmatici (11,9+3,4 la suta din peretele bronhiilor seg­mentare e ocupat de muschii netezi, la bolnavii cu stare astmatica, fata de 4,6+2,2% la normal); d) crestere, probabila, in volumul mediu a glan­delor mucoase bronsice.