reactiile hiperergice mediate de complexe imune toxice

In acest tip de reactie, antigenul este o substanta solubila prezenta in sange sau/si in alte umori ale organismului. Anticorpii specifici sintetizati de sistemele imunitare, la incitatia acestuia, reactioneaza specific formand complexe antigen-anticorp care au o actiune adversa, toxica pentru structurile organismului cu care vin in contact (de aici si nu­mele de complexe toxice). Datorita structurii lor spatiale, aceste complexe fixeaza complementul activandu-l secvential pe calea lui clasica. Activarea complementului este decisiva pentru actiunea grav destructiva a complexelor antigen-anticorp. 

Atunci cand numarul de complexe toxice atinge o anumita limita critica, tulburarile induse de ele in structura si functionalitatea organis­mului se traduc prin semne clinice de boala, diverse dupa tipul de com­plexe si conditiile in care acestea apar. Paralel cu cresterea cantitatii de complexe, cresc in severitate si semnele de boala. 

Limita critica la care apar afectarile organice, ca si severitatea aces­tora depind de:  

1.Structura antigenului si a populatiei de anticorpi pe care il for­meaza organismul la incitatia acestuia (calitativ si cantitativ raspunsul in anticorpi la diversi subiecti la acelasi antigen este diferit; diversele populatii de anticorp de structuri diferite imprima diverse grade de toxicitate complexului antigen-anticorp format).  

2.Cantitatea de complexe formata.   

3.Starea anterioara de sanatate a organismului respectiv.

Evolutia clinica a subiectilor cu reactie de tip III depinde nu nu­mai de cantitatea absoluta de antigen si anticorp, de calitatea acestor complexe, ci si de raportul dintre cantitatile de antigen si de anticorp. Daca antigenul este in exces, complexele care se formeaza raman solu­bile, sunt antrenate si dispersate in toata circulatia, inducand reactii, une­ori foarte grave, sistemice (tip boala serului); din circulatie aceste com­plexe pot fi oprite — nespecific — in organele cu o microcirculatie abundenta (rinichi, plaman, tegumente, articulatii), ca intr-o sita, si local isi exercita actiunea lor toxica dand semne de boala de organ. Atunci cand anticorpii sunt in exces fata de antigen, complexele precipita rapid sub forma de agregate si au tendinta sa ramana localizate la locul unde a patruns antigenul in organism (reactii denumite de tip Arthus).  

Leziunile produse de complexele toxice au diverse mecanisme de producere; acestea pot coexista sau se succed in timp si au o pondere mai mica sau mai mare, dupa felul complexului toxic. 

Fig. 3-1. — Mecanisme de activare a complementului si ac