simptomatologia astmului bronsic

Vom descrie succesiv: accesul de astm, atacul de astm si starea de rau astmatic, dar mai intii reamintim ca diagnosticul de astm bronsic este usor de pus atunci cand ne gasim in fata unui tablou clinic dominat de wheezing si dispnee de tip paroxistic. Sindromul clinic este datorat aproape totdeauna spasmului bronsic, secretiei bronsice si edemului mu­coasei. Uneori in tabloul clinic intalnim numai tusea spasmodica, urmata de criza de dispnee paroxistica sau tuse urmata de varsaturi; in aceste cazuri, unii autori pun diagnosticul de astm larvat.

Accesul sau criza de astm difera de la bolnav la bolnav, sau chiar la acelasi bolnav. Se descriu prodroame ca: oboseala progresiva si nejus­tificata, anxietate, tulburari digestive necaracteristice, flatulenta, tuse uscata, rinoree si stranut in salve. Astmul bronsic alergic poate urma unei alte alergoze: rinita periodica (febra de fan, astmul de fan), rinita ape riodica, traheita spasmodica si eczema atopica (dermita atopica), la un interval de luni sau ani de zile.

Simptomul prim este dispneea (sen­zatia de asfixiere, setea de aer) si este cu atat mai dramatic, cu cat apare noap­tea (sau spre dimineata).

Bradipneea initiala obliga bolnavul la inspiratie fortata, ceea ce ii agraveaza starea; remediul este alungirea expira­tiei, prin eliberarea muschilor inspira­tori necesari, ceea ce poate realiza nu­mai un bolnav calm. Dupa 1/2—1 ora se ajunge la paroxism (uneori mai curand), bradipneea este inlocuita cu polipnee; bolnavul este palid si moderat cianotic, cu transpiratii reci.

La examenul fizic se constata un inspir scurt si silentios, expirul prelungit zgomotos, suierator, raluri sibilante, diseminate (aspectul audi­tiv a fost comparat cu zgomotul de porumbar).

Spre sfarsitul crizei de dispnee paroxistica, apar ralurile buloase, variabile de la un moment la altul. Tusea este la inceput spastica, uscata, apoi, cam dupa o ora, la sfarsitul crizei devine productiva, cu expectoratie perlata, formata din mucus albicios, gros, cu mase opaline si dure (ca granulele de tapioca), spiralata uneori, in cantitate de 10—50 ml, apare la sfarsitul crizei de dispnee paroxistica si cuprinde uneori celule eozinofile (sau mase ezinofilice) spirale Curshman, cristale octoedrice Charcot-Leyden, sau mase compacte de celule epiteliale columnare.

Dupa circa o ora accesul se termina, reapare somnul linistitor dar se mentin: oboseala, uneori expectoratia si curbatura, rareori subfebrilitatea (1—2 zile), apoi totul reintra in normal.

Atacul de astm se caracterizeaza prin aparitia crizelor de dispnee repetate in 24 de ore, zile sau saptamani; viata bolnavului nu este insa pusa in pericol, intrucat, daca este bine tratat, atacul de astm cedeaza. Frecvent sunt incriminate in etiopatogenia atacului de astm infectiile acute sezoniere, oprirea prea brusca a unei terapii eficiente, supradozajul tera­piei hiposensibilizante specifice, socul emotional.

Clinic bolnavii prezinta aceleasi simptome ca si in criza de astm, cu singura deosebire ca dispneea nu cedeaza niciodata complet, iar ralurile (sibilante si partial ronflante) nu dispar in totalitate.