betalactamine - peniciline si cefalosporine

Betalactamine (Peniciline si Cefalosporine)
I. Peniciline. Sunt antibiotice obtinute pe cale naturala sau prin semisinteza si actioneaza in faza de multiplicare activa a germenilor. Sunt netoxice, bine tolerate, se absorb - in marea majoritate - la nivelul tubului digestiv (deci se pot administra si pe cale orala). Toate au o actiune bacteriostatica si bactericida si sunt active asupra germenilor gram-pozitivi, asupra cocilor gram-negativi si a treponemelor; sunt mai putin active asupra germenilor gram-negativi. Solutiile de penicilina G si mai ales, de peniciline semisintetice si cefalosporine, trebuie utilizate in decurs de 2 - 8 ore, deoarece activitatea lor scade dupa un timp. Penicilinele naturale. Penicilina G (Benzilpenicilina) este inactivata de sucul gastric acid, fapt ce determina ineficienta administrarii sale orale. Este instabila in solutie apoasa, ceea ce face ca solutiile preparate sa fie folosite pe o perioada de cel mult 24 de ore. Se elimina foarte rapid prin urina in forma activa. La bolnavii cu insuficienta renala si la oligurici se elimina greu, fapt ce impune o prudcnta deosebita (dealtfel, medical este singurul in drept sa indice dozele necesare si calea de administrare). Se concentreaza in bila si mai ales in urina, mult mai mult decat in sange. Administrarea Penicilinei impreuna cu Acid salicilic, Aminofenazona, sulfamide si in special cu Probenecid, intarzie mult eliminarea. Este bacteriostatica (opreste dezvoltarea germenilor) in doze mici si bactericida in doze mari. Actioneaza asupra cocilor gram-pozitivi (sptreptococ, pneumococ, enterococ, stafilococ), cocilor gram-negativi (meningococ, gonococ), bacililor gram-pozitivi (difteric, tetanic, carbunos, ai gangrenei gazoase), asupra spirochetelor, lcptospirelor si asupra actinomicetelor. Este germenul de electie in toate afectiunile cu stafilococ neproducator de penicilinaza, cu streptococ (ß-hemolitic sau cu pneumococ. Penicilina G este indicata in infectii locale, regionale sau generale cu germeni sensibili, infectii respiratorii, cutanate, veneriene, biliare si urinare, osteoarticularc, meningite, septicemii, endocardite. Este contra indicata in infectiile cu germeni rezistenti si la bolnavi sensibilizati. Rezistenta se stabileste treptat si in timp. Deseori, dar nu intotdeauna, actiunea ei este sinergica cu aceea a streptomicinei si a altor oligozaharide. Uneori, este antagonista cu aceea a tetraciclinelor, Cloramfenicolul, Colistinei si Rifampicinei. Ca accidente, se pot semnala: abcese, flegmoane si flebite, in cazul unei asepsii incorecte si sensibilizarea dupa aplicarea locala pe tegumente sau mucoase, in special la persoanele cu antecedente alergice sau cu micoze cutanate (soc anafilactic frecvent mortal, eruptii, dermite de contact, manifestari de tip boala serului, febra medicamentoasa). Pentru prevenirea acestora, este obligatorie, inaintea instituirii tratamentului, o anamneza corecta privitoare la antecedentele alergice sau la tratamentele anterioare cu peniciline, deoarece, alergia poate apare la toate tipurile de penicilina. Cand apare socul anafilactic se administreaza de urgenta: vasopresoare, hemisuccinat de hidrocortizon, antihistaminice, oxigen. Penicilina G estc sodica sau potasica (administrarea sarii de sodiu este de 5 ori mai putin dureroasa, decat a celei de potasiu) si se prezinta in flacoane de 200 000, 400 000, 1.000.000 si 5 000 000 u.i. Principala cale de administrare este cea i.m., in doze de 200 000 u.i. la 3 - 4 ore; in situatii deosebite - boli grave ca endocardite, septicemii etc. -, dozele pot fi crescute la 20 - 40 mil. u.i./zi. sau chiar mai mult, calea de administrare, in completarea celei i.m., fiind cea i.v (perfuzia intermitenta sau continua in solutie glucozata 5%). Penicilina G potasica in cantitate mare, administrate pe cale i.v. poate produce stop cardiac. Administrarea intrarahidiana este periculoasa. Dozele mari se recomanda in boli grave (septicemii, meningite, endocardite, pneumonii grave). Penicilina V (Fenoximetilpenicilina) este o penicilina care se administreaza oral si are acelasi spectru dc actiune. Absorbtia se face mai bine pe nemancate. Toleranta este foarte buna. Se prezinta sub forma comprimatelor de 200 000 u.i., care se administreaza in doze cu 50% mai mari decat cele de Penicilina G (300 000 - 400 000 u.i. la 3 - 4 ore). Procainpenicilina in amestec cu Penicilina G potasica se administreaza numai i.m. profund (calea i.v. este strict contraindicata). Produsul romanesc Efitard contine 300 000 u.i Penicilina G procainica si 100 000 u.i. Penicilina G potasica/flacon. Se administreaza la 6 - 8 ore un flacon. Accidentele alergice sunt mai frccventc, deoarece se adauga si cele produse de procaina.
Este un preparat utilizat pe scara redusa, in special in profilaxia infectiilor streptococice, la bolnavi cu valvulopatii sau reumatism articular acut. Moldaminul (Benzatinpenicilina) este o penicilina-depozit cu resorbtie lenta si actiune prelungita. Este intrebuintat in profilaxia reumatismului articular acut, profilaxia si tratamentul luesului. Pe langa accidentele produse de Penicilina G, mai pot aparea necroze locale si abcese sterile. Se prezinta in flacoane de 600 000 u.i si de 1 200 000 u.i. si se administreaza i.m. profund, lent, cate un flacon de 1 200 000 u.i. la 4 - 7 zile. Megacilinul (Clemizolpenicilina G) este o penicilina-depozit, care contine si un antihistaminic (Clemizol). Nivelul sanguin eficace se mentine timp de 12 - 24 de ore. Ca accidente pot aparea necroze locale, abcese sterile si eruptii. Se recomanda in angine cu streptococ (ß-hemolitic, erizipel, scarlatina, lues si in profilaxia reumatismului articular acut si al luesului. Se prezinta in flacoane de 1 000 000 u.i. Se administreaza i.m. zilnic 1 flacon, iar in anumite cazuri de doua ori pe saptamana, dupa prescritia medicului.
Penicilinele semisintetice. Ampicilina (Aminobenzilpenicilina) este o penicilina semisintetica, cu spectru larg, rezistenta la acizii din sucul gastric, dar inactiva asupra stafilococilor secretori de penicilinaza (ß-lactamaza). Se absoarbe bine oral si parenteral si are toleranta buna. Pot aparea tulburari digestive, urinare si frecvent, fenomene alergice. Estc activa asupra germenilor gram-pozitivi, dar si asupra unor germeni gram-negativi (B. coli, Proteus, Salmonella, Shigella, Klebsiella, Haemophilus, Bordetella pertussis). Fata de cocii gram-pozitivi este mai putin activa decat penicilina G. Ampicilina este antibioticul de electie in infectii cu enterococ, cu hemofil (Haemophilus) si cu bacil tific. Se recomanda in infectiile pulmonare, urinare, digestive, biliare si generalizate (septicemii, endocardite, meningite). Este contraindicata la bolnavii sensibilizati, la gravide in primele patru luni de sarcina si in infectiile cu germeni rezistenti. Se prezinta sub forma dc capsule operculate (0,250 g/capsula) pentru administrarea orala (2 - 6 g/zi) si flacoane (0,250 g/flacon) pentru administrarea parenterala (2-6 g/zi). Meticilina este penicilina rezistenta la penicilinaza, dar nu la acizi (deci nu se administreaza pe cale orala). Are acelasi spectru de activitate ca si Penicilina, dar actioneaza si asupra germenilor gram-pozitivi producatori de penicilinaza. Meticilina, ca si Oxacilina si Cefaloridina, este un antibiotic de electie in infectiile cu stafilococi producatori de penicilinaza (rezistenti la penicilina: septicemii, endocardite, pneumonii, otomastoidite etc.) Toleranta este buna, dar pot aparea fenomene de sensibilizare, febra medicamentoasa, fenomene de atingere renala sau efecte medulotoxice. Se prezinta in flacoane (1 g/flacon) si se administreaza i.m. profund si lent, la intervale de 4 - 6 ore (4 - 6 g/zi). In bolile grave se creste doza pana la 8 g/zi si se poate administra i.v. in perfuzii. Oxacilina este o penicilina semisintetica, rezistenta la acizi si penicilinaza. Se poate administra deci si oral si actioneaza si asupra stafilococilor secretori de penicilinaza. In general, are acelasi spectru de actiune si Penicilina G, dar este mai putin activa. Este antibioticul de electie in infectiile cu stafilococ penicilinazo-pozitiv (septicemii, pneumonii, otomastoidite). Trebuie administrate cu prudenta in bolile hepatice. Se prezinta sub forma de capsule (0,250 g/capsula) si de flacoane (0,250 g/flacon). Se admiministreaza fie oral (pe nemancate), fie i.m. sau i.v., in doze de 2 - 4 g/zi.
Cloxacilina este tot o penicilina semisintetica, rezistenta la acizi si penicilinaza. Are aceleasi indicatii ca si Oxacilina. Este contraindicata bolnavilor sensibilizati sau cu afectiuni hepatice sau renale. Se prezinta sub forma de capsule si flacoane cu 0,250 g si se administreaza oral (de preferat) si i.m. in doze de 1 - 4 g/zi.
Carbenicilina (Pyopen) este o penicilina semisintetica, care nu prezinta rezistenta la acizi si penicilinaza. Are spectru larg, fiind activa si asupra unor germeni gram-negativi (B. coli, Klebsiella, B. Proteus si B. pyocyanicus). Se prezinta in flacoane de 1 si 5 g. Se administreaza in doze de 4 – 10 - 30 g/zi, pe cale i.m (dureroasa) sau i.v.; bine tolerata, aceasta penicilina este indicata in infectii cu piocianic sau protcu (septicemii, meningite, infectii urinare). II. Cefalosporinele sunt antibiotice cu structura si actiune asemanatoare penicilinelor. Sunt rezistente la penicilinaza, dar sensibile la cefalosporaza. Au un spectru larg de actiune: germeni gram-pozitivi (stafilococ, streptococ, pneumococ, bacil difteric) si gram-negativi (gonococ, hemofil, coli, proteu, Klebsiella). Se administreaza in infectii urinare acute, respiratorii, cutanate si in infectii generale (septicemii, endocardite). Se utilizeaza: Cefalotina (Keflin), Cefaloridina (Ceporin) si Cefalexina (Ceporex). Cefalotina se administreaza numai parenteral (i.m. si i.v.), in doze de 2 - 4 g/zi, la interval de 4 - 6 ore. Este usor nefrotoxica si, uneori, pot aparea anemia hemolitica si eruptiile alergice. Cefalexina se administreaza oral in doze de 1 - 4 g/zi, la 6 ore. Rareori apar reactii adverse: tulburari digestive, eruptii. Din marele numar de Cefalosporine, urmatoarele si-au verificat eficacitatea in practica: Cefalotina, Cefaloridina, Cefaloglicina, Cefalexina, Cefradina, Cefazolina, Cefapirina, Cefacetrilul, Cefoxitin, Cefamandol, Cefoperazona, Moxalactan. Dintre acestea numai trei pot fi administrate pe cale orala: Cefalexina, Cefradina si Cefaloglicina. Cefalosporinele actioneaza si asupra stafilococilor penicilinorezistenti fata de unele enterobacterii, majoritatea anaerobilor, gram pozitivi si gram negativi. Nu sunt active fata de piocianic, enterobacter, enterococi. Dintre Cefalosporine, Cefazolina realizeaza nivelurile cele mai inalte in sange. Cefalosporinele injectabile, se administreaza in doze de 3 - 4 g pana la 6 g in 24 h, i.m. ori i.v. Cefaloridina fiind toxica renala, nu trebuie sa depaseasca 4 g in 24 h.