explorarea aparatului digestiv

EXAMENUL L.C.R.  Proteine totale =15 - 30 mg/100 ml; Globuline = 0 - 6 mg/100 ml; Cloruri = 730 - 1 000 mg/100 ml;Reactiile Pandy si Nonne-Apellt = negative; Elemente figurate (microscopie) = 0 - 3/mm3;
  EXPLORAREA APARATULUI DIGESTIV
 Chimismul sucului gastric - HC1 = 20 - 40 cm3 NaOH%; Aciditate totala = 40 - 60 cm3 NaOH%; Examenul bilei - microscopie pentru citologie si Giardia; Bilicultura = sterila; Examenul materiilor fecale - microscopie; Amidon amorf absent; Fibre musculare, rare, digerate; Grasimi neutre si acizi grasi absenti; Celuloza rara; Flora iodofila absenta; Examen parazitologic; Reactia Adler (hemoragii oculte) = negativa;
PRINCIPALELE GRUPE DE MEDICAMENTE FOLOSITE IN MEDICINA INTERNA
  ANTIBIOTICELE SI CHIMIOTERAPICELE
  ANTIBIOTICELE
Prin antibiotice s-a inteles initial, substante cu efect antimicrobian, produse de un microorganism si obtinute prin extractie naturala. Ulterior, aproape toate atibioticile, s-au obtinut pe cale sintetica. Astfel termenul de antibiotic si chimioterapie au devenit sinonime. Se mai foloseste si denumirea de substante antimicrobiene. Antibioticile au fost grupate, dupa unele asemanari in ceea ce priveste actiunea, indicatiile, toleranta, formula chimica etc., in mai multe familii: Betalactamine (peniciline si cefalosporine), aminoglicozide, macrolide, tetracicline, cloramfenicol, polipeptide s.a. Dupa modul de actiune se disting antibiotice bactericide si antibiotice bacteriostatice. Cele bactericide distrug germenii, iar cele bacteriostatice impiedica multiplicarea lor, eliminarea lor fiind realizata prin mijloacele de aparare ale organismului. Antibioticile bactericide sunt superioare si sunt indicate in tratamentul de atac al infectiilor acute (septicemii, pneumonii severe), cand mijloacele de aparare ale organismului sunt depasite. Ele sunt indicate si in infectiile prelungite, cronice si ricidivante, prin cure de atac intermitente, precum si in infectiile care evolueaza pe organisme tarate, cu mijloace slabe de aparare, precum si la bolnavii carora li se administreaza corticoizi, citostatice, sau roengenterapie (aparare imunologica deprimata sau inhibata complet). Antibioticele bacteriostatice au dezavantajul - in administrari insuficiente sau suprimate prematur - ca multiplicarea germenilor poate reincepe, putand reapare recidive. Deci trebuie adminstrate ca durata, o perioada suficient de lunga si in doze adecvate. Sunt indicate in infectii usoare sau medii. Prezentam in continuare o clasificare a antibioticelor dupa modul de actiune:
Bactericide: Peniciline (G, V, sau Peniciline semisintetice); Cefalosporine; streptomicina  ;  kanamicina ; gentamicina; monomicina ;framicetina ; sisomicina; amikacina; netilmicina; Colimicina Polimixina; Pristinamicina; Cicloserina; Rifamicina, Bacteriostatice; Tetracicline; Cloramfenicol; Eritromicina; Spiramicina;Oleandomicina ;Lincomicina ; Acid nalidixic; Nitrofurani; Sulfamide. 
O alta clasificare a antibioticelor este dupa spectrul de actiune. Din acest punct de vedere, se deosebesc antibiotice cu spectrul larg (Tetraciclina, Cloranfeniconul etc) si antibiotice cu spectrul limitat (Penicilina, Eritromicina etc). Un dezavantaj deosebit al antibioticelor este aparitia rezistentei microbiene. Pentru prevenirea acesteia, se recomanda prescriere rationala, deci justificata, dozaj optim, evitarea tratamentelor prelungite nejustificat si de rutina, folosirea de asociatii de antibiotice nemotivat. Cunoasterea sensibilitatii la antibiotice a germenului responsabil, reprezinta una din regulile de baza ale antibioterapiei. De aceea, este necesara indentificarea germenului si determinarea sensibilitatii acestuia fata de diferite antibiotice. Operatiunea se numeste Antibiograma. Antibiograma nu este intotdeauna realizabila in practica, iar uneori nici nu este necesara. Este in schimb obligatorie in germeni, a caror sensibilitate variaza dupa tulpini si chiar dupa ani (stafilococi, enterococi, bacili gram negativi). Antibiograma nu este necesara in cazul infectiilor cu germeni cunoscuti si a caror sensibilitate la anumite antibiotice este de asemenea cunoscuta (streptococi betahemolitici, pneumococi, spirochete etc). Este obligatorie insa, in infectii severe in special cu germeni mai rar intalniti. Pentru alegerea antibioticului, atunci cand nu este necesar antibiograma, sau provizoriu pana la obtinerea antibiogramei.Prezentam mai jos cateva reguli de baza in terapia cu antibiotice. Un diagnostic corect; aceasta implicit prelevarea tuturor probelor pentru izolarea germenului. Nu orice stare febrila, arata o stare infectioasa. Pentru izolarea si identificarea germenului este deci necesara antibiograma.  Stabilirea daca antibioticul este indispensabil, inutil sau discutabil. Nu toate infectiile sunt provocate de germeni sensibili la antibiotice, ca de exemplu in imensa majoritate a bolilor virotice. Nu trebuie uitat ca, nici un antibiotic nu este inofensiv. Alegerea antibioticului se face cu rezervele mentionate, pe baza antibiogramei. Este de dorit alegerea unui singur antibiotic, cel mai activ, cel mai putin toxic (daca este posibil bactericid) si cel mai putin expus sa conduca la aparitia rezistentei microbiene. Stabilirea planului terapeutic, care presupune stabilirea dozei optime, ritmul si calea de administrare, durata de administrare. Asocierea si a altor masuri terapeutice. Astfel antibioticele nu pot inlocui tratamentul chirurgical cand acesta este necesar.