intoxicatia cu izoniazida, meprobamat, morfina

INTOXICATIA CU IZONIAZIDA

Sinonime: H.I.N., Rimifon, Tebecid etc. Proprietati fizice: pulbere cristalina, alba, fara miros, solubila in apa. Identificare: prin reactii colorimetrice, din corpul delict, continutul gastric, urina si din sange. Fiziopatologie: apar in principal fenomene de encefalopatie toxica, manifestata prin agitatie, convulsii, coma; substanta se elimina foarte repede din organism. Simptomatologie: agitatie, stare confuzionala, disfagie, hiperreflexie osteotendinoasa, convulsii, coma, incontinuenta sfincteriana, midriaza. Tratament: nu exista antidot specific. Spalatura gastrica (cand nu sunt prezente convulsiile). Perfuzie cu glucoza 5%. Intubatie traheala, oxigenoterapie; la nevoie, respiratie artificiala. Vitaminele B6 si Bl2. Aspiratie orofaringiana sau traheala a secretiilor. Combaterea convulsiilor cu Fenobarbital; la nevoie curarizare. Antibioterapie pentru prevenirea infectiilor bronhopulmonare si urinare.

INTOXICATIA CU MEPROBAMAT

Sinonime: Andaxin, Mepavlon, Meprin 50, Miltown, Pertranquil, Selene, Tranquil etc. Proprietati fizice: substanta cristalina, alba, incolora, cu gust amar. Identificare: prin fluorescenta sau reactii colorimetrice din corpul delict, continutul gastric si din urina. Fiziopatologie: tranchilizant ce actioneaza asupra sistemului nervos central, miorelaxant, tendinta marcata la colaps. Simptomatologie: intoxicatia debuteaza cu somnolenta, stare ebrioasa, hipotonie musculara, diminuarea reflexelor osteotendinoase, tendinta la colaps. Se instaleaza apoi coma, care dureaza intre 19 si 40 de ore, este linistita, cel mai frecvent superficiala, cu hipotonie musculara, reflexe osteotendinoase diminuate sau abolite; pupilele sunt midriatice, cu reflexul fotomotor pastrat. S-a descris si coma cu hiperreflectivitate osteotendinoasa, stari de agitatie, clonus al rotulei si piciorului, uneori trismus. In aceasta etapa (coma) poate aparea si un efect depresor respirator si, mai ales, instalarea insuficientei circulatorii acute (colaps). Prognosticul acestei intoxicatii este in general benign. Trezirea intoxicatiilor se face greu si urmeaza bradipsihie, uneori cateva saptamani. Tratament: nu exista antidot specific. Spalatura gastrica (cand coma nu s-a instalat). Combatera insuficientiei respiratorii acute prin intubatie si respiratie asistata. Combaterea insuficientei circulatorii acute prin perfuzii cu Norartrinal (este foarte eficient in aceste cazuri). stimularea diurezei, in scopul eliminarii toxicului, prin perfuzii cu glucoza 10% si Manitol 10%.

INTOXICATIA CU MORFINA, OPIACEE

Proprietati fizice: pulberi albe, cristaline, fara miros, cu gust amar. Identificare: prin reactii colorimetrice si de precipitare din corpul delict, continutul gastric si din sange. Fiziopatologie: morfina si opiaceele deprima centrii corticali - mai ales ai durerii - deprima respiratia si reflexul de tuse, excita centrii vagali si ai vomei. Simptomatologie: perioada euforica - intoxicatul prezinta buna dispozitie si senzatie de caldura; perioada de excitafie - urmeaza agitatie psiho-motorie, varsaturi, tuse, roseata fetei, prurit - mai ales la nivelul nasului -, bradicardie, hipotermie moderata; perioada de depresiune - oboseala, somnolenta, pierderea cunostintei, areflexie, pupile punctiforme (mioza morfinica), spasme sfincteriene (retentie de urina si fecale); in final se instalaeza cianoza, respiratie periodica, paralizie respiratorie, moarte. Mai pot aparea complicatii: edemul pulmonar acut, pneumonie de decubit si/sau aspiratie. Deci, intoxicatia morfinica la o stare de coma ne este sugerata de pupilele punctiforme si respiratia deprimata. Ameliorarea starii intoxicatului incepe cu o criza sudorala si poliurica si daca poate fi tinut in viata peste 12 ore, prognosticul se amelioreaza. Tratament: Nalorfina este antidotul fiziologic al morfinei. Se administreaza lent mtravenos, cate o fiola (5 mg) la fiecare 10 - 20 de minute, in functie de normalizarea respiratiei si de obtinerea reactiilor la stimulii durerosi, pana la doza de 40 mg. In functie de starea intoxicatului (pe baza criteriilor enuntate mai sus), se poate repeta injectarea la un interval de 1 - 2 ore. Spalatura gastrica cu permanganat de potasiu 1/5 000 sau tinctura de iod 1 ml/1 000 ml apa, urmata de provocarea de varsaturi, sau/si purgativ salin. Garotarea membrelor respective, daca toxicul a fost injectat, ca si aplicarea locala de punga cu gheata. Tratarea insuficientei respiratorii acute. Tratarea insuficientei circulatorii acute. Corectarea tulburarilor hidro-electrolitice si furnizarea unui aport caloric parenteral prin solutii de glucoza. Asigurarea evacuarii intestinului (clisma) si a vezicii urinare (cateterism vezical). Administrarea antibioticelor de protectie in comele prelungite.