
Chist Hidatic
Hidatoza este o parazitoza determinata de larvele viermelui Echinococcus granulosus sau multilocularis. Boala este frecventa la crescatorii de oi, parazitul are nevoie de caine drept gazda finala, ierbivore: cal, oaie, caprioara sau gazde umana drept gazda intermediara. Desi multe infestari au loc in copilarie, simptomele apar abia peste cativa ani, exceptie facand chistii localizati in organe vitale. Manifestarile clinice pot fi asemanatoare cu cele ale unei tumori ocupante de spatiu. Hepatic, produc durere abdominala si se poate palpa o masa tumorala.Icterul este un semn frecvent daca sunt blocate caile biliare. Ruptura in caile biliare, in cavitatea abdominala sau in plaman determina febra, urticarie sau reactie anafilactica. Chisturile pulmonare sunt descoperite de obicei incidental la o radiografie de rutina. Acestia se pot rupe si produc tuse, durere toracica si hemoptizie.
Chistul hidatic este o tumoare benigna, care contine un lichid limpede ca apa, iar cea mai frecventa localizare este in ficat. El apare datorita unui parazit, in special la oamenii de la tara. Medicii spun ca este o boala a mainilor murdare, aceasta fiind calea prin care parazitul ajunge in corp.
Ciclul biologic al parazitului
Stadiul adult, adica viermele se localizeaza la nivelul intestinului subtire al cainelui sau al altor carnivore (vulpe, pisica), unde se gaseste in numar foarte mare ajungand uneori pana la cateva mii. Aceste animale reprezinta gazda definitiva a parazitului. Ouale sunt eliminate prin fecale, ajung in mediu, contaminand hrana ierbivorelor. Omul intervine accidental, infectandu-se pe cale digestiva prin alimente contaminate sau maini nespalate. Cele mai afectate persoane sunt cele care coabiteaza cu animalele infectate (caini, pisici). Embrionul din ouale ajunse în intestinul subtire eclozeaza si penetreaza peretele. Pe cale circulatorie, sangvina sau limfatica migreaza si se localizeaza cel mai frecvent in ficat, dar si in plaman, SNC, splina, rinichi etc. De cele mai multe ori infectia primara consta in existenta unui singur chist, dar in unele cazuri apar chisturi multiple in acelasi organ sau in organe diferite. Chistul hidatic contine mii de larve.
Structura chistului hidatic
Marimea unui chist hidatic variaza in functie de varsta acestuia: de la un bob de orez pana la dimensiuni mai mari decat o minge de tenis. Chistul are un perete alcatuit din 2 straturi: stratul exterior are o culoare alba-sidefie, fiind semipermeabil, iar stratul interior este gros fiind numit si strat germinativ deoarece contine celule ce se inmultesc si dau nastere veziculelor-fiice. Veziculele fiice sunt asemanatoare cu veziculele primare, fiind formate la randul lor dintr-un perete cu 2 straturi. Veziculele contin un lichid limpede ca apa de stanca, numit lichid hidatic, cu miros salciu. Veziculele fiice de mici dimensiuni formeaza nisipul hidatic. La exterior, chistul hidatic este invelit de o adventice, structura conjunctiva, fibroasa, vascularizata, reprezentand reactia de aparare a gazdei. Ruperea accidentala a chistului va duce hidatioza secundara, pentru ca larvele insamanteaza alte teritorii cu formarea unor noi chisturi hidatice. Hidatioza secundara apare si in cazul in care veziculele stratului germinativ inmuguresc spre exterior.
Dezvoltarea bolii Chist Hidatic la om
Parazitul isi deruleaza ciclul vital in tubul digestiv al cainelui care, prin materiile fecale, elimina ouale de E. multilocularis. Omul se infecteaza accidental, oral, parazitul dezvoltandu-se in tubul digestiv. Sub actiunea sarurilor biliare din duoden sunt activati embrionii hexacani (oncosfere) din oua. Oncosferele penetreaza mucoasa digestiva si patrund in circulaia portala parenchim hepatic. Datorita particularitatii transportului parazitului prin curentul portal, 80% din chisturile hidatice se dezvolta la nivelul ficatului, care functioneaza ca un filtru ce revine oncosferelor, majoritatea cazurilor aparand in lobul drept, catre suprafata hepatica. O parte din oncosfere reuesc sa penetreze parenchimul hepatic si peretele venelor intrahepatice, de aici putandu-se raspande oriunde in organism.
Evolutia bolii Chist Hidatic la nivel hepatic
Din acest moment chistul crete in diametru cu aproximativ 1mm pe luna avand forma sferica, de obicei uniloculara. Peretele chistului are doua straturi: un strat exterior numit ectoc sau membrana laminata care este o structura albicios-laptoasa, moale-gelatinoasa, groasa de circa 5 mm si reprezinta stratul protector al chistului fiind impermeabil pentru albumine si microbi, permite osmoza pentru cristaloide, coloide si toxinele germenului si un strat interior numite membrana proligera sau membrana germinativa care are grosime de 10-25 micronii si formeaza ectochistul spre exterior atat lichidul hidatic (limpede, incolor, indolor, numiti apa de stanca) cat si veziculele proligere fiice. Veziculele fiice sunt mici sfere ce plutesc in lichidul hidatic si sunt pline cu protoscoleci – forma de inmultire a chistului hidatic.
Semne si simptome Chist Hidatic
Simptomele clasice sunt: durerea abdominala, crosetele febrile si transpiratiile nocturne, varsaturile, anorexia, starea de rau general si pierderea in greutate. La varstnici, debutul poate fi insidios sau ocult, iar inaintea instalarii simptomatologiei abcesului hepatic, pacientii prezinta, adesea, o infectie primara (cum ar fi diverticulita sau apendicita). Abcesele unice au tendinta de a avea un debut gradat si sunt, deseori, criptogenice. Abcesele multiple se asociaza cu mai multe semne sistemice acute, iar cauza lor este identificata mai frecvent. La examenul clinic, ficatul este marit si sensibil, iar percutia la nivelul arcului costal inferior accentueaza durerea. Icterul clinic apare numai in stadiile tardive, exceptand colangita supurativa. Unii pacienti nu prezinta durere in hipocondrul drept sau hepatomegalie, ci au doar febra de origine necunoscuta.
Simptomatologia apare tarziu, chistul dezvoltandu-se lent, in luni de zile, ajungand la dimensiunile unei cirese.
Debutul trece neobservat. Urmeaza o faza de latenta, lunga, de ani de zile, in timpul careia apar cel mult semnele unui sindrom dispeptic hepatocelular. in faza de latenta pot aparea si fenomene alergice; prurit, rar subicter, anemie usoara cu eozinofilie.Perioada de stare (perioada tumorala) este aceea in care apar primele semne clinice si radiologice. in cativa ani (2 - 4), chistul atinge marimea unei portocale sau chiar devine voluminos si va determina modificari decelabile in volumul si forma ficatului. Semnele clinice, ca si cele radiologice vor depinde de localizarea si de marimea chistului. - Localizarea superioara este cea mai frecventa si se situeaza de regula in lobul drept al ficatului. Cand volumul este mare, chistul va fi in contact cu diafragmul si vor fi prezente semnele de iritatie diafragmatica: tuse uscata, sughit, dispnee, dureri in umarul drept. Ficatul va fi marit de volum, va provoca deformarea hemitoracelui drept si va impinge in sus hemidiafragmul drept.
- Localizarea antero-inferioara va realiza, cand chistul este mare, o bombare a regiunii hepatice, cu impingerea coastelor inainte. in aceasta localizare, bolnavul acuza dureri in epigastru sau in hipocondrul drept, ca o apasare sau cu aspctul unor colici biliare.
- Localizarea inferioara este cel mai greu de diagnosticat, manifestarile fiind determinate de compresiuni asupra organelor vecine si imbracand caracterele suferintelor acestor organe.
Examenul radiologie aduce date pretioase pentru precizarea diagnosticului. in unele cazuri, radiografia simpla permite sa se vada calcifierile peretelui chistic sau imagini hidroaerice. Cand chistul este localizat superior se poate observa o umbra emisferica ce bombeaza pe suprafata ficatului, insotita de modificari in miscarile diafragmului. Scintigrafia este de asemenea un examen de valoare: ea poate preciza localizarea chistului, marimea si forma lui.
Diagnostic Chist Hidatic
Testele de laborator care pot orienta spre diagnosticul de boala hidatica cuprind:
Chistul hepatic determina:
- durere abdominala in partea dreapta;
- marirea ficatului;
- dispepsie;
- uneori alergie (mancarimi de piele, eruptie urticariana);
- oboseala, lipsa poftei de mancare, dureri de cap, febra
Complicatiile chistului hepatic:
- ruptura in caile biliare intrahepatice cu febra si icter, uneori chiar pancreatita acuta;
- infectia chistului (abces) este rara, daca nu este rupt;
- un chist mare va comprima caile biliare sau venele din ficat (vena porta, vena cava inferioara, venele suprahepatice);
- rar se poate rupe la nivelul vaselor sangvine cu soc anafilactic (reactie alergica extrem de puternica si cu potential letal daca nu se merge de urgenta la spital) sau in cavitatea abdominala (ascita), pleura (pleurezie),stomac (cand apare varsatura cu lichid hidatic si nisip).
Complicatiile chistului pulmonar:
- ruptura in pleura sau bronhie (tuse cu sange si sputa cu nisip hidatic);
- comprimarea bronhiilor cu lipsa de aer;
- pneumonie asociata.
Profilaxia consta in respectarea masurilor de igiena: spalatul mainilor inainte de mese, suprimarea obiceiului de a tine caini si pisici in casa si suprimarea de a lasa aceste animale sa linga mainile.
Tratamente Chist Hidatic
NONI lichid (1-1-1 linguri inainte de masa, 2-3 luni continuu, poseda efecte complexe: de intarire a sistemului natural de aparare si vitalizare a organismului in caz de boala, relaxeaza sistemul nervos central prin efectul antistres, joaca rol si de detoxifiere hepatica - pt. ca ati avut tratament medicamentos cu mebendazol care desi actioneaza pt. distrugerea microbiana este hepato-toxic, si nu in ultimul rand Noni administrat inainte de masa va ajuta la cresterea apetitului alimentar, actionand astfel pe reechilibrarea greutatii corporale).
OMEGA 3 (in timpul mesei, 3 luni continuu, face parte din grasimile protectoare hepatice - acizi grasi nesaturati - si in acelasi timp este si un bun protector al functiei pulmonare - mai ales ca ati fost fumator timp de multi ani).
Recomandari pentru un stil de viata sanatos:
Hidratarea cu lichide 2-2.5 l pe zi este esentiala pentru o buna absorbtie a tratamentului naturist: de preferat apa, ceaiuri, sucuri naturale si a se evita bauturile carbonatate si sucurile cu multe sustante chimice - mai ales cele continand coloranti artificiali, iar laptele nu este obligatoriu sa-l beti daca nu va face bine si l-ati putea inlocui cu iaurt sau lapte batut, acestea avand mai multi fermenti.
Evitati in bucataria proprie mancarurile grele, cu prajeala, sau pe cele mult pregatite prin fierbere, pentru ca sunt daunatoare ficatului; preparati-va in schimb hrana prin inabusire sau coacere la cuptor - dar nu microunde - ori direct pe gratar. Evitati conservele, mezelurile, zaharul, fainoasele in exces si cresteti consumul de fructe, salate, legume proaspete, carne cu proteine inalt calitative - peste, curcan, pui pentru ca ele aduc un plus de energie usor asimilabila in organismul dumneavoastra.