bolile tiroidei

 Hipertiroidismul si boala Basedow se caracterizeaza prin scadere in greutate, accelerarea pulsului, tulburari neuropsihice (insomnie, nervozitate, iritabilitate crescuta si tremuraturi ale membrelor). Hipertiroidianul este slab la fata si transpira exagerat. Ochii ii sunt stralucitori si umezi, uneori avand o tendinta aproape permanenta la lacrimare. Clipitul rar, uneori un tremur usor; dar vizibil al pleoapelor vin sa completeze expresia de neliniste a privirii hipertiroidismului. In boala Basedow, celorlalte simptome ale hipertiroidismului li se adauga exoftalmia, care reprezinta o iesire a globului ocular spre partea anterioara a orbitei. Bolnavul are ochii holbati, privirea fixa, parand incremenita de spaima. Fata hipertiroidismului este o oglinda expresiva a bolii sale, completata deseori, in mod sugestiv, de existenta gusii. Prin gusa se intelege orice marire de volum a glandei tiroide. Nu orice gusa se dezvolta insa paralel cu intensificarea functiei tiroidiene, adica cu o crestere a productiei de hormoni tiroidieni. Exista gusa fara hipertiroidism, situatia inversa fiind de asemenea posibila. Trebuie amintit ca gusa poate exista inaintea hipertiroidismului, imprejurare frecventa in regiunile endemice. Atat alterarea starii generale prin oboseala, insomnie si slabire, cat si tulburarile neuro-psihice caracterizate printr-o accentuata instabilitate duc la o evidenta scadere a capacitatii de munca fizica sau intelectuala a bolnavilor, in stadii mai avansate ale bolii apar tulburari ale unor organe interne, greu de tratat, care persista si dupa anularea hiperproductiei de hormoni tiroidieni.
Tratamentul hipertiroidismului se face in raport cu stadiul bolii, cu forma clinica, cu varsta bolnavului; antitiroidienele de sinteza (metiltiouracil si propiltiouracil) au o puternica actiune de franare a functiei tiroidiene. Prin administrarea lor se pot obtine intr-o perioada de cateva luni, incetarea hiperfunctiei tiroidiene si vindecarea bolnavului. In unele cazuri, antitiroidienele de sinteza pot produce modificari nedorite ale sangelui, facand sa scada numarul total al leucocitelor si modificand formula leucocitara. Pentru depistarea in timp util a eventualelor modificari sanguine, in cursul administrarii antitiroidienelor, este necesar controlul sistematic, la intervale de 7 - 10 zile, al leucogramei. Aceste medicamente sunt total contraindicate in cursul sarcinii. In multe cazuri, mai ales atunci cand nu se produce un efect evident al tratamentului cu antitiroidiene de sinteza, se aplica tratamentul chirurgical constand in extirparea partiala a tiroidei. O a treia modalitate principala de tratament, aparuta mai recent, este aceea cu iod radioactiv.
In afara de mijloacele de mai sus, hipertiroidismul necesita reechilibrarea proceselor nervoase, un element fundamental in tratamentul bolii, intrucat marea majoritate a cazurilor de hipertiroidism sunt consecinta unor traumatisme psihice, emotii, surmenaj. Linistea, evitarea eforturilor fizice si intelectuale, mesele la aceleasi ore, evitarea emotiilor si a supararilor, iata principalele puncte de reper ale unui regim rational. Curele climatice de altitudine medie sunt indicate in primele stadii ale bolii. Altitudinea de peste 1 000 m, ca si cura pe litoral sunt contraindicate in hipertiroidism. Regimul alimentar al bolnavului trebuie sa fie complex si echilibrat, cu evitarea surplusului de proteine si cu interzicerea excitantelor (alcool, cafea, condimente). Suprimarea sau, daca nu se poate, cel putin reducerea fumatului constituie un factor pozitiv in completarea tratamentului.
Insuficienta tiroidiana si mixedemul se datoresc insuficientei cantitati de hormoni tiroidieni. Atunci cand secretia acestor hormoni este absenta sau foarte scazuta, boala poarta numele de mixedem. Infiltrarea cu apa si substante mucoide sub piele este principalul factor determinant al aspectului buhait al fetei si al impastarii generale a pielii bolnavului. Tot infiltratia mixedematoasa se afla la baza revarsarilor de lichid in pericard sau pleura, care se observa deseori in aceasta boala. Somnolenta accentuata, incetineala in gandire, oboseala neobisnuita sunt semne caracteristice in insuficienta tiroidiana. Tulburarile neuro-psihice sunt mai accentuate cand copilul se naste fara tiroida. In asemenea cazuri, tulburarile neuropsihice sunt atat de profunde, incat li s-a dat numele de idiotie mixedematoasa. Lasat fara tratament, copilul mixedematos ramane nu numai un pitic nearmonios, ci si un incapabil de a stabili cele mai elementare raporturi cu lumea exterioara. Mersul se dezvolta mult mai tarziu decat in mod normal, aparitia dentitiei poate intarzia cu cativa ani. Primele cuvinte pe care le pronunta, deseori abia pe la 7-8 ani, sunt mai degraba silabe dezarticulate.
In mixedemul adultului, o buna parte dintre simptome sunt aceleasi. Totusi nu exista deficiente de crestere si diferentiere. Adultul lipsit de tiroida are o activitate neuro-psihica redusa si mai ales foarte lenta, caracterizata prin somnolenta, judecata greoaie, scaderea memoriei si a atentiei. Dar aceste simptome, oricat de intense ar fi, raman departe de idiotia mixedematoasa, al carei substrat il constituie leziunile profunde ale creierului oprit in dezvoltare din pricina absentei hormonilor tiroidieni.
Deficitul tiroidian poate fi foarte diferit ca intensitate, astfel ca, in afara de mixedem, insuficienta tiroidiana poate imbraca forme foarte variate, uneori cu manifestari discrete, aflandu-se la baza celor mai diferite tulburari: ingrasarea, constipatia de tip aton, calculoza biliara, unele forme de eczema. Insuficienta tiroidiana nu este cauza directa a unor asemenea tulburari, dar ofera teren favorabil dezvoltarii lor.
Tratamentul insuficientelor tiroidiene, inclusiv al mixedemului, se bazeaza in principal pe administrarea de hormoni tiroidieni. Tratamentul poate duce la vindecarea chiar a formelor de mixedem innascut, cu conditia ca el sa inceapa inaintea varstei de 2-2 1/2 ani si sa fie perseverent, intreruperea tratamentului din neglijenta sau sub impresia unor ameliorari, mai ales in perioadele importante ale dezvoltarii, poate duce la ineficacitatea sa ulterioara, in special in ceea ce priveste intarzierea mintala.
Gusa endemica are o larga raspandire in anumite zone ale globului. Boala se numeste endemica, deoarece persista pe lungi perioade de timp la un numar mare din populatia unui anumit teritoriu. Aproape ca nu exista tara de pe glob din care sa lipseasca focare ale acestei boli. Principalul simptom al bolii este gusa, care poate avea dimensiuni foarte variate, pana la gusa giganta ce cantareste cateva sute de grame si deformeaza intreaga infatisare a bolnavului, in dezvoltarea ei, gusa produce apasari asupra organelor din regiunea gatului, putand determina tulburari respiratorii si de inghitire sau modificari ale circulatiei sangelui.
Numeroasele forme ale distrofiei se pot grupa, dupa ansamblul simptomelor, in trei categorii principale: categoria I, cazurile in care boala se limiteaza la hipertrofia glandei tiroide, fara a fi insotita de tulburari evidente ale altor glande endocrine; categoria a Il-a, cand la prezenta gusii se adauga tulburarile functionale ale tiroidei si ale altor glande; categoria a IlI-a, cuprinzand formele clinice in care se gasesc nu numai leziuni tiroidiene si glandulare, ci si leziuni distrofice in diferite aparate si sisteme ale organismului, precum si diferite grade de debilitate mintala, cretinism, surdo-mutitate, deformatii osoase. Principala cauza a gusii endemice este insuficienta iodului, care intra in constitutia hormonilor tiroidieni. In regiunile endemice, iodul se gaseste in cantitati scazute atat in apele de baut, cat si in vegetatia si in alimentele de origine animala ale regiunii respective. Igiena defectuoasa, alimentatia saraca in albumine si intoxicatiile cronice favorizeaza de asemenea aparitia gusii.
In combaterea gusii endemice, iodul ocupa locul principal. Corectarea lipsei de iod nu poate fi realizata individual. Pentru a se asigura iodul necesar populatiei din regiunile endemice se foloseste sarea iodata. Iodarea nu produce nici un fel de modificare a gustului sau a altor calitati culinare ale sarii. Sarea iodata previne aparitia unor cazuri noi de boala, scade treptat gravitatea endemiei si duce la stingerea ei completa. Avand in vedere ca, in anumite perioade ale existentei sale, organismul are necesitati crescute de iod si ca distrofia este mai frecventa la copii si la femei in perioada maternitatii, se folosesc si tabletele de iodura de potasiu, care se administreaza tuturor scolarilor si femeilor gravide sau care alapteaza.
In tara noastra, in anii puterii populare, s-au inregistrat succese deosebite in combaterea endemiei de gusa.