corpul omenesc - tesuturi, organe, sisteme, aparate, alcatuirea generala a corpului uman

 Diferentierea celulara, rezultat al diviziunii fiziologice a muncii intre celulele organismului, determina asocierea celulelor in tesuturi, organe, sisteme si aparate.
Tesuturile sunt asocieri ale mai multor elemente anatomice care au structura, forma si origine comune. Se disting patru categorii de tesuturi:
- tesutul epitelial, care formeaza invelisul organismului (intrand in alcatuirea straturilor externe ale pielii) sau captuseste unele organe, avand si rol secretor (aparat respirator, digestiv, urinar, genital etc);
- tesutul conjunctiv, din care se formeaza si tesutul osos si cartilaginos;
- tesutul muscular (striat si neted), cu rol contractil;
- tesutul nervos.
Organele. Un organ este un complex anatomic, cu o anumita forma, structura si functie, compus din mai multe tesuturi, dintre care unul predomina. De exemplu, muschiul este un organ si reuneste tesut muscular, conjunctiv si nervos-dar predomina tesutul muscular. La fel sunt alcatuite si alte organe: ficatul, stomacul, splina, rinichiul etc.
Sistemele sunt grupe de organe cu structura asemanatoare si care indeplinesc aceleasi functii (sistemul nervos, sistemul muscular).
Aparatele sunt formate dintr-un grup de mai multe organe diferite din punct de vedere morfologic, care contribuie la indeplinirea unei functii comune. De exemplu, aparatul digestiv este format din gura, dinti, faringe, esofag, stomac, intestine, glande salivare, ficat, pancreas. Fiecare din acestea, luate in parte, au functii diferite si sunt deosebite din punctul de vedere al alcatuirii lor, insa participa impreuna la actul digestiei.
ALCATUIREA GENERALA A CORPULUI UMAN
Corpul omenesc este alcatuit din cap, gat, trunchi si membre.
Capul este alcatuit dintr-o portiune craniana-in care este continut creierul cu invelisurile sale (meninge) -a corpului uman si o portiune faciala la nivelul careia se gasesc organe senzitive pentru vaz, auz, miros, gust, precum si partea initiala a caii respiratorii (nasul) si a caii digestive (gura si glandele salivare). Cavitatea craniana comunica si se continua cu canalul vertebral, format prin suprapunerea gaurilor pe care le prezinta sirul vertebrelor ce alcatuiesc coloana vertebrala. Creierul se continua si el cu maduva spinarii continuta in canalul vertebral, alcatuind impreuna sistemul nervos central. Sistemul nervos central este legat de toate tesuturile si organele prin nervii periferici care merg pana in cele mai departate regiuni ale corpului; din cutia craniana ies nervii cranieni, care se distribuie la cap si gat, iar de la maduva spinarii pornesc nervii spinali, care inerveaza peretele trunchiului si membranele. Tot din sistemul nervos central pornesc nervii vegetativi (simpatici si para-simpatici), care inerveaza organele din tot corpul, dirijandu-le functia.
Gatul are o regiune posterioara-ceafa si o regiune anterioara cu o alcatuire mai complexa prin prezenta vaselor de sange, a caii digestive (faringe, esofag) inaintea careia este situata calea respiratorie (laringe, trahee) inconjurata anterior si pe laturi de glanda tiroida care devine foarte evidenta in cazuri patologice (gusa).
Trunchiul prezinta in interiorul sau cavitatea toracica si cavitatea abdominala, separate intre ele prin muschiul diafragm. Cavitatea abdominala comunica si se continua in jos cu cavitatea pelviana, aflata in scobitura oaselor bazinului si marginita inferior de un planseu-perineul la nivelul caruia sunt situate organele genitale externe si orificiul anal. In cavitatea toracica, abdominala si pelviana se gasesc organele interne; astfel, in cavitatea toracica se gasesc cei doi plamani imbracati intr-o membrana seroasa cu doua foite numite pleure. Intre plamani se afla inima si vasele mari care vin sau pleaca de la ea (venele cave, artera aorta). Inima este continuta intr-un sac numit pericard. Inapoia inimii trece esofagul. Inima este legata de plamani prin sistemul micii circulatii (circulatia pulmonara) iar de restul corpului prin circulatia mare.
Cavitatea abdominala contine portiunea cea mai intinsa a tubului digestiv (stomac, intestin subtire, intestin gros) si glandele anexe: ficatul si pancreasul. Splina se afla pe teritoriul circulatiei sanguine a ficatului. Toate aceste organe sunt invelite intr-o membrana seroasa numita peritoneu, care acopera si unele din organele situate in cavitatea pelvina.
Cavitatea pelvina contine dinapoi inainte trei zone ocupate de organe digestive (rectul), genitale interne (uterul si anexele la femeie, prostata si veziculele seminale la barbat) si urinare (vezica urinara). Inapoia organelor invelite de peritoneu se afla spatiul retroperitoneal, in care se gasesc rinichii si ureterele (conductele prin care urina trece in vezica urinara). Pleura, pericardul si peritoneul, pe langa faptul ca imbraca organele pe care le-am aratat, au o dispozitie particulara a foitelor lor incat formeaza intre ele cavitad: pleurala, pericardica si peritoneala. In mod normal aceste cavitati sunt virtuale; ele devin reale in cazuri patologice, cand se acumuleaza in ele lichid (puroi, sange etc.) sau aer, realizand pleureziile, pericarditele sau peritonitele.
Membrele superioare si inferioare au trasaturi comune in modul lor de alcatuire; fiecare este legat de trunchi printr-o centura osoasa (umar, sold) si apoi se continua cu extremitatea libera care este formata din trei segmente. La membrul superior distingem bratul, antebratul si mana, iar la membrul inferior coapsa, gamba si piciorul. Caracteristic fiintei umane este opozitia degetului mare de la mana (police) fata de celelalte patru degete; aceasta opozitie a policelui permite realizarea miscarilor fine si complexe ale mainii omenesti.