Notiuni de fiziologie

Revolutia cardiaca reprezinta trecerea sangelui din atrii in ventriculi si apoi in arborele vascular impreuna cu fenomenele care determina si insotesc aceasta deplasare de sange, poarta numele de revolutie cardiaca. Revolutia cardiaca dureaza 0,8 secunde si cuprinde contractia atriilor sau sistola atriala, care dubleaza 0,1 secunde; contractia ventriculilor sau sistola ventriculara, care dureaza 0,3 secunde, relaxarea (repausul) in-tregii inimi, sau diastola generala, care dureaza circa 0,4 secunde. Inima este o pompa aspiratoare-respingatoare, circulatia sangelui fiind posibila datorita contractiilor ei ritmice.

Revolutia cardiaca incepe cu umplerea atriilor in timpul diastolei atriale, sangele venos din venele cave patrunzand in atriul drept, iar sangele din venele pulmonare, in cel stang. Patrunderea sangelui destinde peretii relaxati ai atriilor, pana la o anumita limita, cand incepe contractia atriala, deci sistola atriala, care evacueaza tot sangele atrial in ventriculi. Acumularea sangelui in ventriculi duce la cresterea piesiunii intraventriculare si inceperea sistolei ventriculare (contractia ventriculilor). In timpul sistolei ventriculare, datorita presiunii ridicate din ventriculi, care depaseste presiunea din artera pulmonara si aorta, se inchid valvulele atrioventriculare si se deschid valvulele sigmoide. Dupa expulzarea sangelui din ventriculi, peretii acestora se relaxeaza si incepe diastola ventricidara, cand, datorita presiunii scazute din ventriculi, se inchid valvulele sigmoide si se deschid cele atrio-ventriculare. La inceputul diastolei ventriculare, sangele este aspirat din atrii de catre ventriculi. La sfarsitul diastolei ventriculare, contractia atriala (sistola atriala) contribuie la varsarea in ventriculi a restului de sange din atrii.

Rezulta ca, in timpul revolutiei cardiace, atriile si ventriculii prezinta sistole (contractii) si diastole (relaxari) succesive, care se efectueaza in acelasi timp in cavitatile drepte si cele stangi. Diastola generala, adica relaxarea intregii inimi, se suprapune pe diastola ventriculara, dar dureaza mai putin decat aceasta, din cauza sistolei atriale care incepe in ultima perioada a diastolei ventriculare. La individul normal au loc 70 - 80 de revolutii cardiace/min, care reprezinta de fapt bataile inimii.

Contractiile cardiace sunt sub dependenta a doua mecanisme reglatoare -unul intracardiac, altul extracardiac. Mecanismul intracardiac este datorat tesutului specific. Se stie ca proprietatile miocardului sunt: automatismul, adica posibilitatea de a-si crea singur stimuli excitatori; excitabilitatea, care este dealtfel o proprietate generala a materiei vii; conductibilitatca, proprietatea de a conduce stimulul; contractilitatea, proprietatea de a raspunde la excitatie prin contractie. Automatismul si conductibilitatea se datoresc tesutului specific si explica activitatea ritmica, regulata, a inimii. Frecventa batailor cardiace (70 - 80/min) este realizata de nodul Keith si Flack, denumit si nodul sinuzal, care emite stimuli cu aceasta frecventa. De aceea, ritmul cardiac normal se mai cheama si ritm sinuzal.

Mecanismul extracardiac este datorat sistemului nervos simpatic si parasimpatic. Simpaticul (adrenalina, efedrina si toate substantele simpatomimetice) accelereaza ritmul cardiac, iar parasimpaticul il rareste. Fiziologia vaselor: sistemul vascular este alcatuit dintr-un segment arterial, unul venos si un altul limfatic. Arterele au rolul de a conduce sangele de la inima spre periferie. Peretii arterelor sunt mai grosi decat ai venelor si sunt formati dintr-o tunica interna (intima), alcatuita din celule endoteliale, o tunica medie, formata din fibre musculoelastice dispuse circular, si o tunica externa, alcatuita din fibre conjunctive si elastice. Datorita structurii lor elastice, aorta si vasele mari inmagazineaza o parte din energia dezvoltata de cord in sistola si o restituie in diastola, transformand undele de sange trimise de cord intermitent intr-o curgere continua.

Sangele circula in vase in virtutea legilor hidrodinamicii. Pentru a asigura circulatia, pompa cardiaca trebuie sa invinga rezistenta vasculara, deci sa functioneze ca o pompa cu presiune. Asadar, pentru circulatie, presiunea este factorul principal. Ea este rezultatul unui factor central - forta de contractie a cordului - si a unui factor periferie - rezistenta vasculara. Circulatia in vene are loc ca o consecinta a circulatiei sangelui in artere si capilare. Actiunea de pompa a inimii este suficienta pentru a asigura intoarcerea sangelui.