proceduri hidroterapice

PROCEDURI HIDROTERAPICE

Considerntii genernle: metodele de tratament in hidroterapie se mai numesc si proceduri care se impart in: generate si partiale: Procedurile generale sunt proceduri mari (bai, impachetari etc.) si se prescriu dimineata, fiind mai solicitante pentru organism. Celelalte, partiale sau mici, se executa dupa-amiaza. Tratamentul trebuie adaptat fiecarui bolnav in parte, efectuandu-se doar 1 - 3 proceduri/zi. Vom descrie pe scurt cele mai folosite proceduri in hidroterapie. 1. Compresele: sunt cele mai simple proceduri - o bucata de stoarsa este o compresa. Ele sunt de mai multe feluri, dupa temperatura si regiunea aplicare. Dupa temperatura sunt: calde, reci, stimulente si cu aburi. - Compresa rece: are efect antalgic, vasoconstrictiv, deci antihemoragic si antiinflamator. Ca indicatii se foloseste in orice proces inflamator acut. Uneori se inlocuieste cu punga cu gheata. Se schimba la 5 - 10 minute cand s-a uscat flegmoane, apendicite acute, hemoragii digestive, cerebrale etc. - Compresa calda: are o actiune antalgica, relaxanta, de sedare, antiinflamatoare, vasodilatatoare, fapt pentru care este indicata in toate procesele inflamatorii cronice (colica hepatica, nefritica etc.). Compresa Priessnitz (prisnit); este o compresa stimulenta folosita pentni prima oara de taranul din Tirol care purta acest nume. Este o compresa rece, acoperita de una uscata. Ca actiune, la primul contact cu tegumental se produce vasoconstrictia, apoi se incalzeste (deci vasodilatatie), incalzire care produce evaporarea apei din compress, ducand la racirea tegumentului si asa mai departe, pana la uscarea ei. Se poate observa deci succesiunea vasoconstrlctiei-vasodilatatie, care are un bun efect stimulent, tonizant. De aici si indicatia Priessnitz-ului in inflamatiile subacute si cronice, cu un puternic efect resorbit. 2. Spalarile: sunt proceduri secundare, ele sunt loarte importante fiindca devin obligatorii dupa procedurile calde. Rolul lor este de a obtine redresarca vasculare si deci de a impiedica pierderea de caldura. Se evita astfel racelile, iar procedurile pot fi efectuate si in sezonul friguros (iarna). Se fac cu apa rece la 22 - 2°. Frictiunile: sunt proceduri care actioneaza atat prin factorul termic, cat si prin cel mecanic; ele sunt intotdeauna reci, folosindu-se bucati de panza umede peste care se executa frictiuni, prin miscari lungi de alunqcare cu palmele, pana cand acestea se incalzesc (vasodilatatie activa). Dupa acestea, regiunea actioneaza se sterge si se acopera. Ele pot fi partiale (maini, membre inferioare, torace etc.) sau totale (complete). Se pot executa si la patul bolnavului imobilizat (fracturi, reumatism). 4. Cataplasmele: cataplasma inseamna aplicarea unor subtante, de obicei umede, pe tegument. Cele mai cunoscute sunt cataplasmele cu mustar, cu hrean, musetel, namol etc. Ele se folosesc si astazi (mustarul), mai ales la copii, in procesele inflamatorii acute, pentru efectul lor revulsiv, decongestionant, analgezic si antispasmodic (pneumonii, congestii, periviscerite, mialgii, nevralgii etc.). Actiunea lor este aplicata atat prin factorul termic, cat si prin cel chimic (esentele volatile). 5. Impachetarile: sunt proceduri umede si uscate, dupa cum se folosesc cearsafuri umezite sau diect patura ce inveleste bolnavul, dupa o anumita tehnica; exists si impachetari cu diferite substante (parafma, namol). Actiunea lor este puternic vasodilatatoare, cu bun efect antiinflamator, resorbitiv si antalgic, relaxant. Se folosesc in toate procesele inflamatorii cronice: artrite, artroze, nevralgii, redoare etc. La fel se procedeaza si cu impahetarile cu namol si nisip. Dupa aceste proceduri calde obligatoriu trebuie sa urmeze spalarea. 6. Afuziunile: sunt turnari de apa fara presiune. Ele sun reci sau altemante (calde si reci). Se pot realiza printr-un furtun sau chiar o stropire fara rozeta se toarna apa pe membrele inferioare. In orice procedura alternanta se incepe cu cald si se termina cu rece, durata recelui fiind sub jumatate din durata aplicarii caldului. Numarul turnarilor (3 - 5) se face pana se obtine reactia dermo-vasculara. Ca orice procedura alternants, fuziunile au un efect bun stimulten, tonizant. Se folosesc in tulburarile circulatorii periferice, insuficienta venoasa, sechele dupa flebite, edeme cronice etc.
7. Dusurile: sunt proceduri foarte cunoscute si utilizate. ele sunt reci, calde altemante si speciale; sau dupa forma jetului de apa in rozeta, in sul sau in evantai (dusul gradinarului). Indicatiile dusurilor, dupa temperatura, se confunda cu cele ale compreselor reci sau calde, iar cele altemante, ca si frictiunile, au un efect stimulent, tonizant. Dintre acestea, dusul scotian este un dus in sul alternant, cu o presiune de 1 - 2 atmosfere jetul de apa fiind la o distanta de 5 - 6 m fata de subiect. Pentru efectul sau stimulent, tonizant, este indicat in afectiunile cronice reumatice, sciatice cronice, nevroze, obezitate, hipotiroidism etc. Dintre dusurile speciale mentionam dusul-masaj si dusul subacvat. Dusul masaj, dupa nume, este un dus cald, cu 5 - 6 rozete, la care se adauga masajul. Are un efect resorbart prin masaj, fiind indicat intr-o serie de procese cronice reumatice, enurologice (artrite, artroze, spondiloze, sciatica, obezitate etc.).Dusul subacvatic este un dus in sul cu presiune de 2 - 3 atmosfere, proiectat sub apa la 10 - 15 cm de tegument. Exista instalatii speciale in acest sens. Efectul si indicatiile sunt similare cu cele ale dusului-masaj, numai ca se suporta mai bine. Dusul de aer cald se realizeaza cu foenul; de obicei este insotit de masaj. Are aceleasi indicatii si actiuni ca si dusul-masaj, numai ca este o procedura mai blanda. Contraindicatiile dusurilor: evitam dusurile cu presiune (scotian) in fragilitatea vasculare, in psihoze, stari de agitatie, la gravide, in stari febrile etc. 8. Baile: sunt cele mai solicitate proceduri in hidroterapie. Ele sunt de maijnulte feluri: simple (cu apa obisnuita); medicamentoase, cu diferite substante (sare, iod, sulf etc); complete sau partiale (de maini, picioare, sezut); la temperatura de indiferenta (35 - 37°) calde (38 - 40°) sau reci sub (22). Reamintim ca baile actioneaza prin cei trei factori: termic, chimic si mecanic (presiunea hidrostatica, presiunea de jos in sus, miscarea apei in baie). Baile indiferente (35 - 37°) au un efect sedativ, relaxant, de unde si indicatiile pentru boli ale aparatului locomotor, nevroze etc. Baile calde au actiunea si indicatiile procedurilor calde (afectiuni cronice ale aparatului locomotor, ortopedice - sechele, pareze, paralizii, reumatism cronic. Baia kinetoterapeutica este aceea la care se adauga miscarile pasive in apa si miscarile active executate de bolnav, pe perioade de 4 - 5 minute (adica 5 minute sta in baie, 5 minute miscari pasive, 5 minute pauza si 5 minute miscari active - in total 20 de mi aceasta baie kinetoterapeutica este folosita in special in anchiloze, redori musculare articulare, pentru usurinta miscarilor in apa (vezi partea generala).

Baile reci (generale) sunt proceduri foarte drastice, folosite rar. Baile racoroase ( 32 - 34°) sunt: halbbad-ul (baia de jumatate) si baia cu peria (tot de jumatate, adancimea apei din baie atingand (25 - 30 mm). Sunt proceduri laborioase, cu un bun efect stimulent. Bineinteles ca baile complete nu vor fi indicate la cardiaci, aterosclerotici etc. Baile partiale, de maini sau picioare, sunt proceduri usoare care pot fi ascendente. Baile ascendente (Hauffe), la care se creste progresiv temperatura de la 37 la 40°, se folosesc in crizele de astm bronsic, crizele anginoase, pentru reactia lor consensuala. Celelalte - calde sau reci - au indicatii in general identice cu cele ale procedurilor la aceasta temperatura - in inflamatiile cronice sau acute ale zonelor unde se aplica (maini, picioare sau sfera pelviana). Baile medicinale: sunt de asemenea foarte folosite, la ele adaugandu-se: o substanta chimica (I; ClNa, S etc.); plante medicinale (infuzii sau decocturi);gaze (CO2, O, aer). Ele actioneaza prin toti factorii cunoscuti: termici, chimici si mecanici. Baile medicamentoase (cu iod, sare, sulf, amidon etc.) se folosesc indeosebi in boala reumatismala, afectiuni dermatologice etc. si se pot face si in casa. Sunt cunoscute din popor baile cu frunze de nuc (contin iod). Baile cu plante medicinale (flori de fan, nalba, cetina de brad, musetel, menta) au un bun efect sedativ si relaxant. Se fac la o temperatura intre 36 - 37°, deoarece esentele continute se volatilizeaza la o temperatura mai mare. Boala reumatismala cronica, nevrozele, H.T.A. compensata, maladia ulceroasa, etc. sunt tot atatea indicatii pentru aceste bai. Baile cu bule gazoase (CO2, 02, aer) se prescriu tot aproape de temperatura indiferenta (35 - 37°) altfel gazul evaporandu-se (sifonul tinut la caldura pierde gazul). Bulele gazoase din baie se sparg de tegumentul bolnavului, exercitand un masaj fin, un efleuraj care da o hiperemie activa, scazand barajul periferic. In acest fel T.A. scade, ritmul cordului devine mai bradicardic, diastola este mai mare, iar afluxul coromarian mai bogat (sunt rezultate ce se obtin cu digitala). Ele au un bun efect calmant. De aici indicatia acestor bai in H.T.A., tulburaii ciruclatorii periferice (arterite etc.), sechele de flebite, nevroze, boala ulceroasa etc. Gazele se obtin din butelii obisjiuite (CO2, O2).

TERMOTERAPIA

Termoterapia cuprinde proceduri ce dezvolta o mare cantitate de caldura. Amintim aici baile de aburi, baile de aer cald (se fac in dispozitive speciale), baile de soare si nisip, ca si baile de lumina partiale sau complete (care se fac de asemenea in dispozitive speciale) si despre care vom vorbi in cadrul fototerapiei. Actiunea si indicative acestor proceduri intense sunt cele ale procedurilor calde in genere: boala reumatismala, afectiuni locomotorii, ortopedice (anchiloze, redori etc.), obezitate si diabet zaharat (pentru stimularea proceselor de arderi in organism), intoxicatii cronice cu metale (Pb, Hg etc.), hipotiroidism etc.
  BALNEOTERAPIA
Acest capitol cuprinde studiul apelor minerale si al namolului.

  APELE MINERALE

Apele minerale sunt ape naturale, folosite in cura externa sau interna, ca tratament. O apa minerala contine diferite substante ca: saruri, elemente chimice (de exemplu Fe sau gaze) intr-o anumita concentratie, de unde si varietatile de ape minerale. Totusi, sunt anumite conditii pe care trebuie sa le indeplineasca o tpa ca sa fie minerala, si anume: sa aiba minimum 1 g%o saruri; sa contina elemente chimice cu mare actiune (Fe, I, As), in anumite cantitati; sa contina anumite gaze (CO2, SH2, emanatii radonice) de asemenea in anumite proportii; sa izvorasca la o temperatura de cel putin 20°.

ORIGINE

Izvoarele vadoase sunt cele ce provin din precipitatiile atmosferice. Apa patrunde in profunzimea solului, dizolva diferitele elemente continute in rocile permeabile, sau patrunde prin fisuri sau falii ale scoartei pamantului, realizandu-si gradul de mineralizare si circuland subteran. CO2 din atmosfera mareste aceasta calitate dizolvanta a apei. Majoritatea apelor minerale din tara noasta sunt de origine vadoasa. Izvoarele juvenile provin din apa de condensare vulcanica. Ele sunt la mari adancimi. Noi nu avem in tara asemenea izvoare, care se gasesc in preajma muntilor vulcanici. Izvoarele mixte sunt izvoarele juvenile amestecate cu apa de infiltratie.
Apele veterice sunt panze de apa inchistate, aflate in vecinatatea zonelor petrolifere sau in gaz metan. Au un continut sarat, iodurat si se gasesc la noi in Transilvania si regiunea subcarpatica.