cauzele producerii calculilor

Calculoza urinara este o boala   care nu se  limiteaza   la aparatul  urinar, ci se repercuteaza asupra intregului organism. Intrucat  nu  se cunosc toate amanuntele acestui tablou patologic complex, vom incepe cu etapa finala a bolii — calculul insusi.

Orice calcul esle constituit  din doua componente de baza: cristalina organica sau anorganica si un schelet proteic    sub    forma   de   retea   (matricea). Pornind   de  la aceste  componente  s-au  emis  doua teorii privind modul  de  formare a  calculilor: teoria matricei si teoria cristalizarii. Conform teoriei matricei, rinichiul, din diferite motive (tulburari de irigare a rinichiului, inflamatii), elimina proteina in cantitate crescuta. Aceste proteine reprezinta scheletul pe care se depun, secundar, unele saruri din urina. Prin consolidarea retelei  proteice apar calculii, initial  foarte mici, apoi din ce in ce mai mari.

Autorii care sustin teoria cristalizarii subliniaza ca nu este, necesara prezenta substantelor proteice conform  pentru producerea calculului. Calculul se poate obtine in eprubeta,  in absenta oricarei substante proteice, conform legilor generale ale cristalizariii. Componentele proteice ar fi incluse intamplator in structura calculului. Producerea calculilor urinari este in realitate un proces complex  ce  nu poate fi redus la un singur mecanism. In cele ce urmeaza se vor  enumera diferitii factori cauzali cunoscuti pana acum.

Factori geografici, climatici si de rasa

Exista o variatie in timp a frecventei cu care apare litiaza urinara, dar si o repartizare  geografica diferita. Se cunoste  de mult regiuni geografice in care calculoza renala se intalneste cu o frecventa foarte mare. Multa vreme s-a atribuit o oarecare importanta continutului in calcar al apei potabile, dar s-a constatat ca in regiuni cu structura geologica similara, frecventa calculozei poate fi diferita. Rolul factorilor climatici este incontestabil in aparitia calculilor urinari. Acest lucru este  evident in couditiile de  clima  foarte calda,  cu pierdere mare de lichide.  In aceasta  privinta rasa neagra  constituie o exceptie.  Desi apartinatorii  acesteia traiesc de cele mai multe ori in regiuni cu clima  foarte calda, ei sufera foarte rar de calculoza urinara. Acest  fenomen s-a explicat prin faptul ca in urina lor este absenta componenta proteica (uromucoidul) ce intra in compozitia calculilor.

Factori alimentari
Se admite pe  drept cuvant ca alimenlatia  joaca un rol important in aparitia  urolitiazei.

Compozitia urinarii
Exista o stransa legatura intre compozitia urinii si aparitia calculilor urinari.  In urina  sarurile minerale se gasesc dizolvate in cantitate mai mare decat  ar fi posibil in apa. De  aceea se vorbeste inca, in mod eronat, despre urina ca despre o solutie suprasaturata. Concentratia  crescuta a urinii se explica in special prin influenta reciproca intre saruri si electroliti. Cand, din diferite motive, acest echilibru se strica,  sarurile precipita si se aglomereaza sub forma de calculi. Un exemplu tipic pentru acest proces este hiperfunctia glandelor  paratiroide, in cursul careia se elimina foarte mult, calciu pe cale renala (peste 500 mg/zi) si, ca urmare, apar calculi urinari.

In  cursul  osteoporozei  de  cauze   diferite  se  inregistreaza de asemenea producerea  de  calculi urinari, tot ca urmare a hipercalciuriei. Acest lucru  se va avea in vedere la bolnavii obligati sa stea in repaus  la pat  pentru  mult  timp  (fracturi complicate, paralizii, accidente vasculare cerebrale etc.). Bolnavii respective  trebuie sa consume lichide in cantitati crescule (3 litri pe zi), deoarece pe langa eliminarea urinara sporita de calciu in conditii de repaus la pat scade si fluxul urinar. In diferitele boli  metabolice  urina este bogata in substante litogene; de exemplu, in guta exista o eliminare crescuta de acid uric in oxaloza  urina contine acid oxalic excesiv, iar in cistinuria congenital  creste cisteina urinara. Cauzele formarii calculilor in cazul modificarii compozitiei urinii pot fi determinate numai in urma unui examen atent al urinii. Concentratia urinii fiind supusa la variatii mari  in cursul unuei zile, examenul de laborator se practica la  urina, colectata in decurs de 24 de ore. Aceasta presupune ca bolnavul sa stranga urina cu atentie.

Reguli pentru colectarea urinii

Prima urina  de dimineata se arunca.  Apoi se colecteaza intreaga cantitate de urina din 24  de ore intr-un vas curat, acoperit inclusive prima urina din dimineata urmatoare. Cantitatea adunata reprezentand   diureza,  se masoara  cu ajutorul unui cilindru   gradat,  se  amesteca  bine si  se  ia  o  proba  de circa 100 ml intr-o  sticluta  curata,  prevazuta   cu dop etans. Pe bonul care insoteste sticluta trebuie sa fie notat  numele  bolnavului, data recoltarii produsului,  numarul  fisei si cantitatea totala de urina din 24  de ore.
12.03.1974          F.M.
Nr. 638/70          1650 ml

Determinarea componentelor analizate din urina se exprima in grame sau miligrame pe 24 de ore sau la litru. Un factor important pentru producerea  calculilor  urinari este cantitatea de calciu din  urina. Fiind  direct   influentata de aportul alimentar, se  recomanda ca perioada in care se colecteaza urina sa  fie precedata de o dieta saraca in calciu, timp de trei zile excluzandu-se din alimentatie laptele si branzeturile.