Diagnosticarea astmului

Diagnosticarea astmului

Diagnosticul clinic, patogenic si etiologic al astmului bronsic nu ar fi complet insa daca nu am discuta despre imprejurarile in care pot sa apara crizele de astm. Dupa Howell (41), in practica se intilnesc urma­toarele situatii in care apare criza de astm:

- expunerea acuta la antigen, cum este cazul polenului, la un subiect atopic - incidenta nu este prea frecventa; expunerea probabila la un antigen necunoscut, la subiecti atopiei si neatopici - incidenta este relativ mare;

-suprainfectie bronsica cu germeni microbieni obisnuiti, virusuri, micoplasme sau fungi; uneori este vorba despre antigeni nuci obieni, al­teori doar de iritanti nespecifici;

-expunerea acuta la poluarea atmosferica; cazuri epidemice evi­dente nu sunt cunoscute decat la Tokio si Yokohama si aici mai ales in agravarea astmaticilor deja cunoscuti;

-crize de dispnee aparute in timpul tusei violente sau al rasului, probabil prin iritarea mecanica sau hiperventilatie, care duc la bronho­constrictie;

-criza de astm indusa prin exercitiu (Pearson; Jones; Poppins — ci­tati de 41; Sly si colab.). Dupa o perioada mai lunga de exercitiu apare o crestere progresiva a obstructiei cailor aeriene si, in final, o criza de astm. Criza de astm poate fi indusa si printr-un exercitiu dozat, la bi­cicleta ergometrica. Criza poate fi prevenita partial ori total, prin me­dicamente beta-adrenergice sau cromoglicat de Na, nu insa prin atropina sau corticosteroizi. Mecanismul astmului indus prin exercitiu nu este clar. Au fost incriminati diversi factori: hiperventilatie, aeidoza metabolica, li- berararea unor substante bronhoconstrictoare in timpul exercitiului etc., dar nici unul nu se dovedeste a fi comun tuturor cazurilor; - criza de astm ca raspuns la stimuli emotionali, bineinteles numai la bolnavi cunoscuti anterior ca astmatici - deci ca factori trigger, nu cauza primara. Nu revenim asupra problemei care a fost prezentata suc­cint la capitolul de fiziopatologie.