Contactati-ne:
0724.885.715
0724.885.715
0730.514.767
 
Cosul tau (0 produse)
Nu aveti niciun produs in cos.
 


Reduceri Newsletter Ajutor
   
Ekilibrium logo
home   •Clasificare produse   •Stiri   •Video   Oferte speciale    
Contact
Promotiile saptamanii
Comanda rapida    
Pachete
Cosmetice Bio
Produse
APARATE
Clasificare Produse
CARTI, CD-uri, DVD-uri
Igiena Personala
Tratamente
Produse pentru femei
Produse pentru slabit
Produse Bio
Pentru Copii
Produse Barbati
REGIM DE INGRASARE
Bucatarie
Diverse
Aparatura medicala
Dispozitive
Electrocasnice
Apicole
Sport
Ceaiuri
Unguente
Antistres
Uleiuri
Siropuri
Imunitate
Cosmetice
Love Sex
Mese de masaj


 

Principalele entitati clinice alergice, care constituie urgente prin faptul ca pun in pericol imediat viata bolnavului, sunt reprezentate de: starea de rau astmatic (in care sunt implicati atat factori imunologici, cat si neimunologici), reactia anafilactica sistemica (socul anafilactic), ede­mul angioneurotic supraacut si boala serului si sindroamele asemana­toare acestuia (adesea rezultat al eliberarii de mediatori chimici secundar unei reactii imunologice).

STAREA DE RAU ASTMATIC

Este singura forma de astm care pune in pericol viata bolnavului, motiv pentru care este inclusa in cadrul urgentelor alergice, cu toate ca factorii implicati sunt atat imunologici, cat si neimunologici. Starea de rau astmatic necesita, din cauza ca este refractara la tratamentul con­ventional al astmului, un tratament adecvat, de cel putin 7—10 zile, care de regula se face in conditii de spital. In trecut, cazurile de rau astmatic erau reduse iar decesele o raritate. In prezent, in special de cand au fost introduse in terapeutica bronhodilatatoarele simpatomimetice frecventa este mult mai mare, iar decesele ating 7%, dupa statistica clinicii Mayo (1), cu toata dezvoltarea terapiei intensive (in S.U.A. la 6—8 mi­lioane de astmatici se inregistreaza 4 000 de morti anual — 2).

Cauzele declansatoare ale starii de rau astmatic (alergic si nealergic) nu sunt lamurite in totalitate, incriminindu-se supradozajul de sedative sau simpatomimetice (astm drogat), care duce la sindromul de plaman blocat (se pare ca acidul lactic in exces ar explica aceasta situatie), ad­ministrarea de medicamente sensibilizante (aspirina, penicilina, ACTH etc.), contactul cu alergeni (profesionali, polen, fungi etc.), care duc la sensibilizari supraacute, sau reducerea brusca a expectoratiei prin dopuri de mucus, ca urmare a deshidratarii sau administrarii de medicamente hiposecretoare (atropina, antihistaminice).

Debutul poate fi brusc sau rapid progresiv, bolnavul prezentind semnele unei insuficiente respiratorii acute (dispnee intensa, expiratie ineficienta — muschii sunt aproape tetanizati —, expectoratie nula, cia- noza), semne de deshidratare determinata de transpiratii profuze, neli­niste si anxietate.

Obiectiv, pulmonar apar semne de hiperinflatie alveolara (hipersonoritate cu bazele coborate), zgomotele respiratorii sunt mult diminuate (fara raluri), iar cardiac se constata tahicardie (120/minut) si hiperten­siune.

Daca se elimina dispneile paroxistice de alta cauza (edem pulmonar, obstructie bronsica masiva si acuta etc.), starea de rau astmatic ramane sa fie diferentiata de crizele de astm cu complicatii parenchimatoase si crizele de astm severe si prelungite. Dupa eliminarea asocierii cu compli­catii pulmonare datorita lipsei semnelor acestora din urma, ne ghidam dupa urmatoarele criterii caracteristice starii de rau astmatic:

okdisparitia zgomotelor respiratorii;

oktransformarea bradipneii in tahipnee;

oklipsa de raspuns la medicatia bronhodilatatoare simpaticomimetica, daca nu s-a corectat in prealabil acidoza;

okinstalarea insuficientei respiratorii acute (hipoxie cu sau fara hipercapnie);

okaparitia deshidratarii prin transpiratii profuze si hiperpnee.

Instalarea insuficientei respiratorii acute si gradul hipoxiei nu se pot preciza (cuantifica) clinic, desi exista o serie de semne care permit afir­marea existentei lor. Astfel hipoxia evolueaza cu confuzie, anxietate, coma, cianoza calda, tahicardie, aritmii, diaforeza, hipertensiune sau hipotensiune, insuficienta cardiaca sau renala; hipercapnia sau scaderea pH-ului evolueaza cu cefalee, somnolenta, confuzie, coma, edem papilar, diaforeza, mioza, flapping, hipertensiune, insuficienta cardiaca. De ase­menea nu se poate face o corespondenta intre probele respiratorii si nivelul gazelor din sange. CV scade mult, iar VEMS/CV este sub 50o/o si VIMS/CV in jur de 60%. Se mai observa ca timpul de apnee in expir este nul (semn de emfizem) si apare semnul crenelului. in caz de astm drogat, durata expiratorie totala scade mult (2—3 sec.). De obicei Pa02 este scazut, cand CV si VEMS scad mult, si bolnavul este sigur hipercapnic daca VEMS scade sub 1 000 cm3, (3).

Dozarea gazelor sanguine este obligatorie pentru precizarea dia­gnosticului si urmarirea evolutiei bolnavului si a eficientei tratamentului. Se stie ca in cursul accesului de astm hipoxia nu este mare (Pa02=75— —84 mmHg, fiind insotita de hipocapnie (PaCOs<35 mmHg), Sa02^94o/0 si pH 7,40. Debutul starii de rau astmatic determinat de accentuarea obstruc­tiei bronsice (intensificarea dispneii), dar fara semne clinice caracteristice, se oglindeste la nivelul gazelor sangelui prin: hipoxie (PaOs=55—70 mm Hg, Sa02 85—90o/0), hipocapnie (PaC02<30 mm Hg) si pH 7,50 (noi o vom nu­mi faza D-de debut). in aceasta faza (D) raspunsul la bronhodilatatoare simpaticomimetice este variabil. Evolutia raului astmatic se manifesta in continuare prin accentuarea hipoxiei (Pa02=50 mmHg, Sa02=75—80%), daca bolnavului nu i se administreaza oxigen, insa cu normocapnie sau hipocapnie (PaC02=35—15 mmHg) si pH normal, sau crescut=7,55 (al- caloza). Este momentul in care bolnavul prezinta o hiperventilatie com­pensatorie prin tahipnee moderata, care duce la hipocapnie si alcaloza. Aceasta hiperventilatie insa nu poate compensa hipoxia, intrucat unitatile alveolocapilare neafectate total lucreaza la nivelul maxim al curbei de disociere a oxigenului, iar cele lezate prin obstructie nu pot actiona eficient, hipoxia fiind accentuata si de travaliul muscular crescut. Acesta este un moment important in diagnosticul sau urmarirea starii de rau astmatic. In cazurile in care in aceasta faza (noi o vom numi faza I-inter- mediara) se administreaza oxigen (situatie intilnita des in practica), diagnosticul se pune nu atat pe Pa02 si Sa02 care pot creste, ci pe sca­derea PaCOa si a pH-ului. in aceasta faza (I) este foarte important dupa Weiss (2) urmarirea incrucisarii valorilor PaC02 si pH (trecerea de la hipocapnie si alcaloza la hipercapnie si acidoza respiratorie), ceea ce marcheaza accentuarea hipoventilatiei alveolare si agravarea starii de rau astmatic, agravare care poate fi precipitata iatrogen, prin admi­nistrarea intempestiva a oxigenului sau a drogurilor ce deprima cen­trul respirator. In continuare, starea de rau astmatic evolueaza (o vom numi perioada de stare-S). Gazele sanguine se modifica in sensul urma­tor: Pa02<55 mmHg, SaOo<85°/o, PaC02>45 mmHg iar pH<7,35 (aci­doza). Din cauza acidozei raspunsul la bronhodilatatoare simpaticomi- metice este nul. Acest aspect (perioada S) este caracteristic statusului astmatic avansat care pune in pericol viata bolnavului.

In fata acestei entitati clinice de deosebita gravitate, diagnosticul trebuie sa fie cat mai precoce si mai corect, cu identificarea stadiului in vederea aplicarii tratamentului, care trebuie sa fie prompt, eficace si sustinut.

Pentru a trata corect o stare de rau astmatic este necesar sa se cu­noasca fiziopatologia ei. Substratul este o obstructie bronsica difuza si de durata, consecinta a hipersecretiei, edemului mucoasei si spasmului bronsic, care in timp duce la modificarile metabolice aratate anterior (hipoxie cu hipocapnie si alcaloza la inceput si hipoxie cu hipercapnie si acidoza, ulterior). In eventualitatea ca elementul cauzal este cunoscut sau banuit, prima masura terapeutica va fi scoaterea bolnavului din mediul potential alergizant (astm prin sensibilizare la ricin, polen de ambrozie etc.). intrucat insa de obicei elementul cauzal nu poate fi iden­tificat pe loc, chiar daca cel mai frecvent se poate suspecta o infectie vi­rala sau bacteriana care accentueaza obstructia fie prin hipersecretie, fie prin actiune directa sau indusa imunologic (alergie), tratamentul va viza:

okReducerea obstructiei bronsice prin: aminofilina, corticoizi, an­tibiotice, hidratare, fluidifiante, expectorante, bronhoaspiratie, intubatie.

okAmeliorarea schimbului gazos prin: oxigenoterapie, respiratie asistata.

okCorectarea tulburarii hidrice prin hidratare (parenterala si orala).

okCorectarea echilibrului acido-bazic.

Corticoizii se administreaza de urgenta i.v., sau in perfuzie, sub forma de hemisuccinat de hidrocortizon 100—200 mg, continuat apoi sub forma de perfuzie in solutie de glucoza 5%, la 6 ore interval, pana la doza de 600—800 mg/24 ore. Se mai poate utiliza prednison injectabil, 40—80 mg initial, doza in 24 de ore, variind intre 200—400 mg. Se mai pot utiliza si alti corticoizi injectabili, raportul dozei fiind de 4 pentru hidrocortizon, 1 pentru prednisolon, metilprednisolon si prednison, 4/5 pentru metilprednison, triamcinolon si 1/4 dexametazona. La copii doza de prednison este de 3 mg/kg/zi. Dozele se vor scadea zilnic, in functie de evolutia bolii, tratamentul durand 7—10 zile. Incepind cu a treia zi se poate inlocui o parte din corticoizii injectabili prin corticoizi per os. Nu se recurge la A.C.T.H. cu toate ca este foarte activ, din cauza riscului existentei unei alergii la medicament, ceea ce ar mari gravitatea bolii. Corticoizii actioneaza prin cresterea actiunii catecolaminelor asupra re­ceptorilor adrenergici si este posibil ca actioneaza antagonist colinergic, avand ca rezultat relaxarea bronhospasmului si scaderea mucusului. Efec­tul lor favorabil este explicat si prin inhibarea fosfodiesterazei, stabili­zarea lizozomilor, efect antiinflamator, inhibarea formarii de anticorpi si posibil si a histaminei. Se administreaza concomitent potasiu, antiacide si se urmareste glicemia. Corticoizii constituie medicatia de baza si con­tribuie la salvarea vietii in multe cazuri de rau astmatic.

Teofilinetilendiamina (Miofilin) care este un bronhodilatator eficient, se administreaza numai i.v. sau in perfuzie, 480 mg pe doza, de trei- patru ori pe zi. Actioneaza prin inhibarea fosfodiesterazei, crescand concentratia de AMPc, care induce bronhodilatatia (efectul nu depaseste cateva ore).

Hidratarea este una din masurile importante care trebuie luate in stare de rau astmatic, intrucat bolnavii prin tahipnee sau febra pierd o mare cantitate de apa, ceea ce duce la reducerea fluiditatii secretiilor si impiedicarea eliminarii lor. Lichidele se vor administra oral sau paren­teral, in cantitate de 3—4 l/zi. Concomitent aerul inspirat este necesar sa fie umectat (nebulizatoare, cresterea umiditatii atmosferei din ca­mera etc.).

Fluidifiantele si expectorantele, desi au o actiune mai mica, decat hidratarea, pot fi utile. Din multitudinea medicamentelor fluidifiante preferam solutia saturata de iodura de potasiu per os sau iodura de so­diu i.v. (exista insa riscul alergiei la iod). In cazurile grave in care se face si bronhoaspiratia este eficient Mesna (mercapto-ethan-sulfonat de Na) 200/6, 2 sedinte pe zi in respirator cu presiune pozitiva (7). Avanta­jul fata de N-acetil cisteina este ca nu induce uneori bronhospasmul, asa cum se intalneste la aceasta. in lipsa celor aratate anterior se poate utiliza bromhexina (Bisolvon) tablete sau solutie, insa in doza mare (8—10 tablet.e/zi). Preferabila este administrarea sub forma de aerosol sau injectie i.m.

Odata cu aceste masuri se vor mobiliza secretiile prin mici lovituri date pe torace cu degetele ambelor maini (tapotaj), manevra care ajuta la eliminarea lor spontana prin tuse (in timpul manevrei se va schimba si pozitia corpului, pentru usurarea drenarii secretiilor). In principiu su­primarea tusei este contraindicata, insa atunci cand paroxismele de tuse netezi; aceste actiuni se manifesta cu preponderenta la nivelul unor anu­mite organe si sisteme, de obicei specifice unei specii animale (6, 9). La om sunt afectati in primul rand plamanii si sistemul vascular (6, 9).

In afara reactiei anafilactice declansate prin prezenta anticorpilor de tip IgE (anafilaxia citotropica), la om pot fi intilnite si reactii anafilac­tice de tip citotoxic (mediate prin anticorpi tip IgG, cu activarea com­plementului, eliberarea de mediatori chimici si liza celulara; spre exem­plu, reactia hemolitica acuta posttransfuzionala), reactii anafilactice de agregare (de exemplu, la administrarea i.m. sau mai ales i.v. de gama- globuline agregate, probabil prin fixarea pe complement si eliberarea subsecventa de anafilatoxina si alti mediatori chimici) si reactii zise ana- filactoide, asemanatoare celor anafilactice dar fara participarea unui me­canism imun sau fara ca acesta sa poata fi evidentiat (2, 6). Reactia anafilactoida apare de obicei la primul contact cu antigenul, deci fara o perioada de latenta, dupa contactul sensibilizant, necesara formarii de anticorpi; este posibil ca manifestarile clinice similare sa se datoreze caii finale comune, in speta a eliberarii de mediatori chimici si in primul rand a histaminei (2, 6).

Agentii etiologici care pot induce o reactie anafilactica sistemica sunt multipli si diferiti (4, 6, 8, 9, 10):

okalimentari: moluste, nuci, albus de ou etc.;

okmedicamentosi:

okantibiotice: peniciline, cefalosporine, tetracicline, streptomicina, sulfamide, nitrofurantoin etc.;

okanalgezice: salicilati, fenilbutazona, indometacin;

okanestezice locale: procaina, lidocaina, benzocaina etc.;

oksubstante de diagnostic: compusi organoiodati, bromsulfonftaleina, de- hidrocolat, rosu de Congo;

okenzime: tripsina, chemotripsina, penicilinaza;

okhormoni: ACTH, insulina;

okvitamine: vitaminele B,, B12, acid folie etc.;

okdiverse: dextrani, probenecid, saruri de aur, de arsenic, bromuri, tiouracil, heparina, meprobamat, difenilhidantoina, opiacee, derivati organo- mercuriali etc.;

okseruri heterologe: antitetanic, antidifteric, antibotulinic, antirabic, anti- gangrenos, antiveninos etc.;

okvaccinuri: antibacteriene (toxoid tetanic, antitifoidic) si antivirale (anti- rujeolos, antiurlian, antigripal, antifebra galbena etc.);

okgamaglobuline umane;

okveninuri de insecte (scorpion, viespe etc.) si de serpi;

okextracte alergice (de exemplu, de polen).

Din punct de vedere clinic, reactia anafilactica sistemica poate avea aspecte diferite de gravitate, de la forme clinice usoare (cu eritem, urticarie, angioedem) la forme severe (cu insuficienta respiratorie profunda si colaps vascular periferic) si supraacute, adeseori fatale.

Reactia apare cel mai adesea dupa un contact eu antigenul sensibili­zant pe cale i.v. sau i.m., dar uneori si dupa expunere orala, percutana sau chiar respiratorie (8, 9, 10); ea se instaleaza brutal, in decurs de se­cunde pana la cateva minute, fiind maxima la 5—30 minute de la expu­nerea la antigen (8, 9).

Simptomele si semnele de debut pot consta din; greturi, varsaturi, crampe abdominale, diaree, prurit cutanat, senzatie de presiune subster- nala, dispnee, eritem difuz, senzatie de caldura, de sufocare, urticarie ge­neralizata. Aceste manifestari de debut pot fi urmate curand de insufi­cienta respiratorie severa, rapid progresiva (prin bronhospasm sau/si an- gioedem laringian) si/sau de colaps vascular periferic si uneori de deces prin insuficienta respiratorie sau cardiorespiratorie acuta (6, 8, 9).

Tratamentul reactiei anafilactice sistemice, este in esenta acelasi, in­diferent de mecanism sau de agentul etiologic care o produs-o (4, 6, 8, 10); in fata unui caz clinic, diferentierea si investigarea etiologiei vor fi facute dupa ce se aplica masurile terapeutice si se recupereaza bolnavul (2).

Tratamentul va fi insa individualizat in raport cu cazul particular al bolnavului (10, 11).

Aparitia unei reactii anafilactice trebuie anticipata la anumite per­soane, in anumite circumstante si in mod deosebit inaintea administrarii unor substante medicamentoase (10); in acest din urma caz este obliga­torie disponibilitatea imediata (gata de intrebuintare) a unor truse de urgenta. O astfel de trusa de urgenta trebuie sa cuprinda; garou; 2—3 se­ringi; 2 flacoane cu solutie izotona perfuzabila (glucoza 5<>/o, NaCl 0,9%) si 2 fiole de adrenalina sol. 1%0; 2 fiole de aminofilina (Miofilin) sol. 2,4%; 2—4 fiole de levarterenol bitartrat (Norartrinal) sol. 2%0; 1—2 fiole de prometazina (Romergan) sol. 2,5%; 0,2—0,4 g hemisuccinat de hidrocor- tizon, 2 fiole de diazepam; in plus trebuie avut in vedere accesul la o trusa chirurgicala, sursa de oxigen, aspiratie si in cazuri deosebite si la ventilatie mecanica (10). Dealtfel o trusa minimala de urgenta (care sa cuprinda adrenalina, aminofilina, prometazina, hemisuccinat de hidrocortizon) in caz de reactie anafilactica este obligatoriu a fi disponibila inaintea inceperii unui tratament parenteral.

Instituirea masurilor terapeutice trebuie facuta cu mare promptitu­dine, de la primele simptome sau semne de reactie anafilactica, deoarece decesul poate surveni in scurt timp (in decurs de minute) de la debutul reactiei (10, 11).

Masurile terapeutice pot fi sistematizate dupa cum urmeaza (4, 6, 8, 9, 10, 11);

Oprirea administrarii medicamentului daca reactia a survenit in aceasta ocazie si aplicarea unui garou deasupra locului injectiei (daca aceasta s-a facut la unul din membre) sau deasupra locului intepaturii de insecte sau muscaturii de serpi. Garoul va fi, in continuare, indepartat timp de cateva minute, la intervale de 10—15 minute.

Plasarea bolnavului in pozitie de soc, cu membrele inferioare deasupra planului orizontal.

Administrarea imediata a medicamentului de electie — in aceasta situatie — adrenalina, care impiedica eliberarea ulterioara a histaminei (efect mai persistent decat alte efecte ale adrenalinei) si in acelasi timp antagonizeaza actiunea mediatorilor chimic la nivelul receptorilor termi­nali de organ (1, 4, 6, 8, 9, 10, 11). Se administreaza s.c. sau i.m. — 0,3 — 0,5 ml sol. 1%0. Efectul favorabil apare dupa 1—2 minute. Daca simpto mele persista sau reapar, se va repeta doza de adrenalina, cu precautie, la intervale de 10—20 minute, pana la remiterea reactiei.

Administrarea locala (s.c. sau i.m.) la nivelul injectiei, intepaturii sau muscaturii a 0,1—0,3 ml adrenalina sol. 1%0 pentru impiedicarea re­sorbtiei de antigen si eliberarii de mediatori chimici.

In general, in formele usoare si medii de reactie anafilactica, aceste masuri sunt suficiente pentru salvarea bolnavului.

In continuare se vor urmari semnele vitale (puls, tensiune arteriala, respiratie, diureza) si se vor avea in vedere si aplica, dupa caz, masurile terapeutice necesare:

Asigurarea si mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii: evi­tarea obstructiei prin caderea limbii, sau prin secretii. O cauza obisnuita de deces in cursul reactiei anafilactice este obstructia edematoasa a cailor respiratorii la nivel laringian (11). in acest caz se va incerca o intubatie traheala (greu de executat din cauza edemului mucoasei respiratorii si a agitatiei bolnavului) sau se va efectua prompt traheostomia; cand nu sunt conditiile necesare, se va insera un ac gros sau se va face o incizie cu un bisturiu la nivelul jonctiunii cricotiroidiene, pentru a se asigura astfel respiratia pana se va putea efectua traheostomia (11). in unele cazuri este necesara instituirea ventilatiei mecanice.

Administrarea de oxigen (umidificat) pe sonda nazala (sau pe ca- nula de traheotomie), cu un debit de 4—6 litri/minut, mai ales in caz de hipoxemie, cianoza, soc.

Combaterea bronhospasmului (daca nu a cedat dupa administra­rea initiala de adrenalina) cu aminofilina (Miofilin): 1 fiola (0,24 g) i.v., lent, eventual repetata.

Cand, de la inceput, bolnavul este in soc, adrenalina se va admi­nistra i.v., lent (in 10 minute), cu grija deosebita (pericol de aritmii car­diace), in doza de 0,1—0,3 ml sol. 1%0, in 10 ml solutie fiziologica, conco­mitent cu administrarea de oxigen.

Daca starea de soc persista, se va ridica tensiunea arteriala (pen­tru asigurarea unei perfuzii renale eficiente) prin administrarea de solutii perfuzabile (glucoza 5%, solutie fiziologica) si levarterenol bitartrat (No- rartrinal): 2—4 ml sol. 2%0 la 1 000 ml solutie izotona; efectul acesteia este de scurta durata si de aceea se va repeta administrarea. Perfuzia cu levarterenol se va opri apoi treptat, in timp si nu brusc, dat fiind peri­colul prabusirii brutale a tensiunii arteriale; de asemenea se va evita administrarea paravenoasa, care este urmata de necroza tisulara (10).

Aparitia de convulsii impune administrarea parenterala de diaze- pam (1—2 fiole a 0,01 g).

Cand bolnavul prezinta varsaturi, se vor lua toate masurile pentru evitarea aspiratiei.

Urticaria si pruritul se vor combate (numai dupa administrarea adrenalinei) cu antihistaminice: prometazina (Romergan) — 0,05 g i.m., profund, feniramin — 0,025 g i.m. sau i.v., eventual repetat si cand este posibil de administrat pe cale orala, atata timp cat persista manifestarile clinice respective.

 In cazul cand reactia este prelungita si pentru evitarea unor ma­nifestari (de tip inflamator) tardive, se vor intrebuinta (numai dupa admi­nistrarea adrenalinei) hormoni glucocorticoizi: hemisuccinat de hidrocor- tizon (0,2—0,4 g) i.v. sau prednison (0,001—0,002 g/kilocorp/zi).

Atat antihistaminicele, cat si hormonii glucocorticoizi nu inlocuiesc adrenalina si nu trebuie sa fie folositi in afara acesteia in tratamentul reactiilor anafilactice severe.

In caz de stop respirator si/sau cardiac se vor aplica masurile de re­animare corespunzatoare (10, 11).

Bolnavul, chiar dupa remiterea reactiei, trebuie supravegheat in­deaproape inca 24—48 de ore (4, 6, 11).

Prevenirea reactiilor anafilactice este de mare importanta. Se vor avea in vedere: a) prevenirea sensibilizarii (utilizarea rationala a medi­camentelor, evitarea serurilor heterogene, a intepaturilor de insecte si muscaturilor de serpi etc.); b) prevenirea reactiei la bolnavii sensibilizati. Pentru aceasta bolnavul trebuie instiintat ca este sensibilizat si instruit sa declare acest fapt cand se adreseaza medicului si eventual sa aiba un carnet medical in care sa fie specificata sensibilizarea (sau sensibilizarile), administrarea de seruri heterogene etc.

Inaintea inceperii unui tratament, medicul trebuie sa se intereseze de eventualele sensibilizari ale bolnavului si sa tina seama de posibilitatea unor sensibilizari incrucisate cu medicamente sau alte substante cu structura chimica similara (8, 10, 11).

S-a amintit de necesitatea disponibilitatii unei truse de urgenta pen­tru aplicarea unui tratament prompt si corect in cazul aparitiei unei reac­tii anafilactice.

Dupa administrarea unui prim tratament parenteral, bolnavul tre­buie supravegheat indeaproape o jumatate de ora.

Persoanele sensibilizate la intepaturi de insecte trebuie instruite sa evite expunerea la noi intepaturi si eventual (cand nu pot evita expune­rea) sa aiba asupra lor o trusa de prim autoajutor (de exemplu, o fiola de adrenalina cu seringa gata de folosit) (11).

EDEMUL ANGIONEUROTIC SUPRAACUT

Edemul angioneurotic (Quincke) se prezinta sub forma a doua enti­tati distincte: edemul angioneurotic familial si edemul angioneurotic obisnuit.

Edemul angioneurotic familial se datoreaza unui deficit congenital in inhibitorul Cj esterazei (5, 7, 9).

Tratamentul este putin eficient. Asfixia prin edem glotic impune intubarea traheala sau traheostomia de urgenta (5). in plus, administrarea de plasma proaspata inghetata, de acid epsilon aminocaproic si mai ales de acid tranexamic are efecte favorabile in unele cazuri (5, 7, 9).

Alte tratamente simptomatice (corticoizi, adrenalina) si fiziopatogenice (antihistaminice, antiserotoninice, heparina etc.) nu dau decat rareori si inconstant un efect favorabil (5, 7).

Edemul angioneurotic obisnuit este o manifestare clinica cu etiologie si patogenie asemanatoare urticariei, in raport cu o hipersensibilizare de tip anafilactic (7, 9).

Agentii medicamentasi mai frecvent implicati ca factori etiologici sunt: peniciline, sulfamide, salicilati, aminofenazona, barbiturice, derivati iodati, bromuri, opiacee etc. (4).

Din punct de vedere clinic se traduce prin fenomene edematoase in tesutul subcutanat lax de la pleoape, buze, limba, fata, organe genitale, laringe, mucoasa gastrointestinala; uneori edemul este insotit de prurit, senzatie de tensiune sau arsura locala (7, 9).

Complicatia cea mai grava este asfixia in cursul edemului glotic (7, 9).

 Tratamentul consta in (4, 6):

-Intreruperea administrarii medicamentului suspectat, cand ede­mul angioneurotic apare in cursul unui tratament medicamentos sau in­departarea contactului cu alergenul, cand acesta este cunoscut sau numai presupus.

-Administrarea de adrenalina: 0,2—0,4 ml, sol. 1%0, s.c. sau i.m., dupa care poate fi repetata (! cu precautiune) dupa 15—20 minute, daca alura ventriculara nu a depasit 120/minut; in continuare se vor admi­nistra doze mai mici, la intervale mai mari de timp, pana la remiterea fe­nomenelor supraacute.

-Antihistaminice, oral sau (dupa caz) parenteral: ciproheptadine -— Peritol — (0,004 g X 3—4 ori/zi), sau feniramin (3 comprimate a 0,05 g/zi sau 1/4—1/2 fiola a 0,05 g de 1—2 ori/zi la adult) sau difehhidra- mina — Benadryl — (0,06—0,08 g/zi, i.m. sau i.v., fara a se depasi 1.2.1.  005      g/kilocorp/zi).

-Hormoni glucocorticoizi (pentru prevenirea fenomenelor infla­matorii laringiene tardive si persistente; nu sunt utili in faza initiala a edemului laringian supraacut), sub forma de triamcinolon — Kenalog — (0,04—0,08 g, i.m.) sau hemisuccinat de hidrocortizon (0,2—0,4 g i.m. sau 1.2.2.  v.);  in continuare se poate administra timp de cateva zile per oral pred­nison (0,001 g/kilocorp/zi).

-Asigurarea permeabilitatii cailor respiratorii recurgind la nevoie (lipsa raspunsului clinic favorabil la masurile anterioare), la intubatia tra- heala, traheostomie de urgenta sau (eind aceasta nu este posibila) la inse­rarea unui ac sau la efectuarea unei incizii cu bisturiul la nivelul jonc­tiunii cricotiroidiene.

Dupa remiterea fenomenelor acute, bolnavul va fi bine supravegheat, inca cel putin 24—48 de ore, si va fi instruit sa evite noi contacte cu aler­genul (vezi si prevenirea reactiei anafilactice).

BOALA SERULUI SI SINDROAME ASEMANATOARE

Boala serului si sindroamele asemanatoare acesteia, incadrate in ti­pul III de reactii alergice (in clasificarea Coombs si Gell) reprezinta un model clinic de imunopatologie (11) ale carei manifestari clinice sunt consecinta implicarii, in grade diferite, a unor multiple mecanisme imunolo- gice (11).

Mecanismul imunologic principal este reprezentat de prezenta com­plexelor imune precipitate in circulatie si depozitate (daca nu sunt eli­minate de SRE) in interstitii, mai ales in peretii vasculari arteriali, capilari si glomerulii renali (3, 11). Acest fapt are ca urmare o degranulare a bazofilelor cu eliberare de histamina si o activare a sistemului C', cu eliberare de kinine, anafilatoxina, bradikinina, factori chemotactici pentru leuco- cite si trombocite etc. (3, 11). Unele granulocite neutrofile si uneori si eozinofile, atrase in aria reactiei respective, sunt distruse, eliberand enzime lizozomale (3).

In consecinta se produc leziuni de vasculita, care pot fi localizate la nivelul oricarui organ sau sistem (3. 11).

In unele cazuri intervin si reactii de tip anafilactic, reaginic (mai ales IgE) mediate (3, 11).

Boala serului poate aparea dupa administrarea de seruri heterologe (de exemplu, de cal; atat dupa o prima administrare, cat si la o readministrare), dupa intepaturi de insecte si ca reactie adversa la diferite medica­mente, cum ar fi: peniciline, sulfamide, streptomicina, fenilbutazona, di- gitalice, insulina, barbiturice, difenilhidantoina, compusi iodati etc. (4, 11).

Manifestarile clinice sunt polimorfe; ele pot fi impartite (3) in:

-fenomene anafilactice, care sunt precoce, la debutul bolii, prezente mai ales la bolnavi cu sensibilizare atopica si in boala serului accelerata sau secundara (de exemplu, la indivizi care mai primisera ser heterolog) si constau in febra, frisoane, eritem maculopapulos, urticarie, edem glo- tic, hipotensiune, soc:

-fenomene alergice, care sunt consecinta vasculitei si a altor reactii mediate prin prezenta complexelor imune si activarii C'; febra, mialgii, artralgii, artrite, splenomegalie, adenopatii, glomerulonefrita, pericardita, nevrite etc. (3, 4, 11).

in raport cu severitatea bolii, se disting forme clinice usoare, medii, prelungite si severe (3. 4, 11).

Diversitatea manifestarilor clinice si intrebuintarea mai redusa a se­rurilor heterologe ingreuneaza diagnosticul (11).

Dupa suspicionarea sau stabilirea diagnosticului, este important sa se aprecieze gradul atingerilor organice, mai ales ale cordului, rinichilor, sistemului nervos (11).

Tratamentul va fi individualizat dupa forma clinica de boala, severi­tatea acesteia si particularitatile bolnavului.

O prima masura de instituit, cand boala survine in cursul unui trata­ment medicamentos, consta in intreruperea tratamentului respectiv (4).

Pruritul si urticaria se combat cu (3, 4, 11) antihistaminice: cipro- heptadine — Peritol — (3—4 comprimate a 4 mg/zi la adult; 0,25 mg/kilo- corp/zi la copil); feniramin (0,05 g de 1—3 ori/zi la adult); cloropiramina — Nilfan — (0,025 g de 3 ori/zi la adult); difenhidramina — Benadryl — (0,05 g de 4 ori/zi la adult); unii bolnavi beneficiaza de hidroxizin (0,025 g de 3—4 ori/zi, care eventual poate fi asociat cu un antihistaminic.

Febra, mialgiile, artralgiile pot fi tratate cu analgezice (3, 4, 11) ca paracetamol (0,5 g de 3—4 ori/zi), acid acetil salicilic (2—3 g/zi), daca aceste medicamente nu sunt tocmai cauza bolii si daca bolnavul le tolereaza.

Cand sunt prezente fenomene anafilactice, se poate administra initial adrenalina (0,2—0,3 ml, s.c. sau i.m. — vezi si reactia anafilactica), dupa care se vor administra hormoni glucocorticoizi (4).

in formele clinice severe, cu determinari organice, si in formele pre­lungite sau care nu au raspuns la medicatia de mai sus, se administreaza hormoni glucocorticoizi care reprezinta, in aceste cazuri, medicatia de electie (3, 4, 11): prednison in doza de 0,5—1—2 mg/kilocorp, in raport cu forma clinica si raspunsul terapeutic; initial doza va fi mai mare, iar cand fenomenele clinice diminueaza se scade treptat, in decurs de 7— 14 zile, uneori mai lent, pentru a se evita o recadere care impune relua­rea dozelor mari initiale (4, 11). Este de preferat ca doza de prednison sa fie administrata in priza unica dimineata, cu precautiunile impuse de un tratament cu hormoni glucocorticoizi.

Concomitent se vor lua in consideratie si alte masuri terapeutice, in raport cu forma clinica de boala.

Profilaxia bolii serului si a sindroamelor asemanatoare poate fi fa­cuta prin (3, 4, 11):

-renuntarea la seruri heterologe in favoarea imunoglobulinelor umane specifice; cand nu este posibil, se recomanda folosirea unor seruri purificate si concentrate, dupa testarea bolnavului si eventual desensi­bilizare;

-evitarea intepaturilor de insecte;

-avertizarea bolnavului sensibilizat la un medicament sau care a primit ser heterolog (eventual de consemnat in carnetul sau medical) si evitarea acestora;

-chestionarea bolnavului asupra unor eventuale sensibilizari inaintea inceperii unui tratament etc.


>> citeste mai mult



Te-ar mai putea interesa :

• Angioedemul ereditar
Angioedemul ereditar Angioedemul ereditar Angioedemul ereditar se contureaza ca o entitate aparte, de aseme­nea cu etiologie necunoscuta. Prognosticul este in general bun in urticaria acuta, relativ benign in urticaria cronica (cu evolutie capricioasa, dar este posibila si vinde­carea spontana), rezervat pr
 
• Alergia acuta digestiva
Alergia acuta digestiva Alergia acuta digestiva Alergia acuta digestiva pune probleme medico-chirurgicale, cele mai frecvente cazuri fiind prezentate de chirurgi si experimentatori: apendi­cite acute, colecistite acute, peritonita alergica (Schwartz-Young), infarcte colice (fenomen tip Schwartzman-Sanarelli sau si
 
• Angeitele pulmonare alergice
Angeitele pulmonare alergice Angeitele pulmonare alergice Sindromul Goodpasture - este manifestarea pulmonara a unei reactii alergice de tip II citotoxica, in care anticorpii circulanti sunt fixati pe membrana bazala alveolara. Ei reactioneaza si cu antigenii membranei bazale glomerulare, determinind o afectare concomitent
 
• Diagnosticarea si tratamentul pneumoniei prin hipersensibilizare
Diagnosticarea si tratamentul pneumoniei prin hipersensibilizare Diagnosticarea si tratamentul pneumoniei prin hipersensibilizare Diagnosticul intregului grup de afectiuni se stabileste pe baza anamnezei, datelor clinice, radiologice, functionale, serologice si bioptice. Diagnosticul formei acute este usor daca medicul se gindeste la ea fiind mult mai difici
 
• Formele pneumoniei prin hipersenibilizare
Formele pneumoniei prin hipersenibilizare Formele pneumoniei prin hipersenibilizare Clinic se cunosc: 1. forma acuta (vezi descrierea de la pneumonia fermierului si crescatorului de pasari) care se vindeca spontan dupa scoa­terea bolnavului din mediu; 2. forma subacuta (stare subfebrila, dispnee moderata, tuse fara expectoratie, in
 
Vezi toate stirile din categoria Bolile alergice

STIRI
• Afectiuni cardiovasculare
• Afectiuni genitale si renale
• Afectiuni psihomotorii
• Afectiuni reumatismale
• Afectiuni stomatologice
• Afectiunile sistemului imunitar
• Afectiunile sistemului nervos
• Alergologie
• Alopecie
• Apiterapie
• Aromoterapie
• Autocunoastere
• Ayurveda
• Bio Bran
• Biorezonanta
• Biostem
• Boala Lyme
• Boli cardiovasculare
• Boli de metabolism
• Boli de ochi si urechi
• Boli Infectioase
• Bolile alergice
• Bolile aparatului digestiv
• Bolile aparatului locomotor
• Bolile aparatului respirator
• Bolile dermatologice
• Cabinet particular Elena Truta
• Candida
• Ce stii despre cancer
• Celulita
• Condimente
• Cosmetica
• Cronobiologie
• Cure
• Dependenta de droguri
• Depresia
• Despre colon si bolile acestuia
• Despre Nutritie
• Despre Paraziti si tratamente deparazitare
• Despre Slabit
• Despre Zeolit
• Detoxifierea cu Colon Help
• Detoxifierea organismului
• Dezvoltare personala
• Diabet
• Diete
• Dinti
• Fitoterapie
• Fructe
• Frumusete
• Gastroenterologie
• Generalitati
• Ginecologie
• Hepatita Cronica
• Homeopatie
• Igiena
• Inovatii medicale
• Institutii Medicale
• Inteligenta emotionala
• Legume
• Masaj
• Medicina alopata
• Medicina alternativa
• Medicina de familie
• Meloterapia
• Minerale
• MMS
• Ochi
• Ozonoterapie
• Par
• Picioare sexy
• Plante medicinale
• Proprietatile vindecatoare ale plantelor
• Pubertate
• Reiki
• Retete vegetariene
• Sanatate publica
• Sarcina
• Sentimente si relatii
• Sistemul imunitar
• Situatii si sfaturi
• Spiritualitate
• Stil de viata
• Tabagism
• Terapii
• Toxicologie
• Tratamente si remedii naturiste
• Vitamine
• Yoga

Vezi toate stirile ...


CELE MAI VANDUTE
Tinctura coaja nuca neagra
Cele mai vandute
Tinctura coaja Nuca ...
Pret: 145 Ron
candyclear5
Cele mai vandute
CandyClear5
Pret: 290 Ron
Cuisoare
Cele mai vandute
Cuisoare
Pret: 76 Ron
Tratament complet pentru detoxifierea organismului (Tratament Hulda Clark si Zapper)
Cele mai vandute
Tratament complet pe...
Pret: 765 Ron
Tratament detoxifiant si deparazitar pentru 18 zile (Pachet Hulda Clark)
Cele mai vandute
Tratament detoxifian...
Pret: 260 Ron



 


Suport
Home
Despre noi
Parteneri
Promotii
Contact
Info
Adauga link
Cadouri
Creare cont
Cum Comand
Cum platesc
Detalii privind activare cookies
Este ziua ta
Garantie
In cat timp ajunge comanda
Informare cookies
Livrare si returnare
Lucky13
Reclame
Returnarea Produselor
Sugestii si reclamatii
Termeni si conditii
Dictionare
Dictionar plante
Dictionar analize
Dictionar simptome
Dictionar parazitologie
Dictionar medical
Dictionar afectiuni
Dictionar prospecte medicamente
Dictionar leacuri babesti
Unitati medicale
Facebook Ekilibrium.ro Google+ Ekilibrium.ro Twitter Ekilibrium.ro YouTube Ekilibrium.ro Blog Ekilibrium.ro RSS Ekilibrium.ro
 
ANPC    
 
Inchide bara