Punctia ascitei

Ascita este o colectie lichidiana in cavitatea peritoneala. Punctia poate fi exploratoare sau evacuatoare. Punctia exploratoare permite sa se precizeze aspectul si natura lichidului. Bolnavul este asezat in decubit lateral stang, sedat si dupa dezinfectarea pielii cu alcool iodat, se patrunde cu acul montat la seringa, perpendicular pe piele, in fosa iliaca stanga. Se recolteaza suficient lichid de ascita, pentru efectuarca analizelor bacteriologice, citologice si chimice. Punctia evacuatoare este indispensabila in ascitele foarte abundente, care nu regreseaza sub influent a tratamentului. Bolnavul, asezat in decubit lateral stang, va fi punctionat cu un ac gros sau cu un trocar in fosa iliaca stanga, de preferinta dimineata pe nemancate. Se evacueaza cantitatea de lichid dorita, intr-un ritm de 1 litru la cinci minute, fara a se urmari evacuarea ascitei in totalitate, pentru a se evita decompresiunea brusca. Cand operatia de evacuate este teminata, se retrage trocarul, se obtureaza orificiul cu colodiu sau cu un tampon steril. bine aplicat si mentinut cu leucoplast si se executa un bandaj abdominal strans, pentru a realiza un tamponament compresiv. Asistenta medicala are un rol important, ea trebuind sa pregateasca si sa sedeze bolnavul, sa asigure golirea vezicii, sa pregateasca locul interventiei (asepsie, pozitia bolnavului etc.), sa-1 ajute pe medic in timpul punctiei, sa supravegheze bolnavul dupa punctie (facies, puis, T.A. etc.). Eventualele accidente: inteparea intestinului sau a unui vas din perete, scugerea continua a serozitatii prin orificiul de punctie, colaps, hemoragii, ictere (de obicei accidente ale bolii de fond - ciroza hepatica), infectarea lichidului de ascita. Punctia lichidului cefalorahidian sau rahicenteza. Lichidul cefalorahidian se extrage urmarind scopuri: diagnostice (precizarea aspectului, a tensiunii lichidului cefalorahidian, examene chimice, citologice sau introducerea unor substante radioopace); terapeutice (evacuarea lichidului cefalorahidian in compresiuni medulare), introducerea unor medicamente (antibiotice, sulfamide), introducerea unor substante analgezice sau anestezice pentru rahianestezice, prim timp pentru o encefalografie gazoasa etc. Contraindicatiile rahicentezei sunt: deformari ale coloanei vertebrale (cifoza, lordoza etc.), morbul Pott (pericol de difuzare a infectiei tuberculoase in meninge), tumori cerebrate. Punctia poate fi lombara - cel mai frecvent - sau suboccipitala. Reactiile la tuberculina. Exista trei tehnici: cutireactia, intradermoreactia si percutireactia. In mod obisnuit se foloseste intradermoreactia. Cutireactia. Intre degetele mainii stangi se intinde pielea regiunii deltoidiene, se dezinfecteaza si cu un vaccinostil steril, se practica aproape de umar o prima scariticare orizontala, lunga de aproximativ 5 mm. Aceasta va servi drept martor. Pe fata externa a aceluiasi brat, 5 cm mai jos, se depune pe piele o picatura de tuberculina. Peste aceasta, se practica o a doua scarificare, cu un alt vaccinostil steril, paralela cu prima si lunga tot de 5 cm. Cu vaccinostilul se amesteca tuberculina cu serozitatea care apare. Se asteapta si se acopera apoi cu o mica compresa sterila, care se indeparteaza dupa 24 de ore. Citirea se face in a 3-a zi (72 de ore). Raspunsul pozitiv consta in aparitia unei induratii papuloase palpabile, care in raspunsurile intens-pozitive apare sub forma unei infitratii intinse (peste 10 mm), rosie la periferie!; uneori apar flictene. Intradermoreactia este cea mai utilizata reactie la tuberculina si consta in injectarea in grosimea dermului, a unei cantitati dozate de tuberculina. In tara noastra se utilizeaza tuberculina purificata P.P.D. I.C.65. Se folosesc o seringa de 1 ml etansa, cu 10 diviziuni si ace de 1 cm, cu bizou scurt, adaptate perfect la seringa. Se injecteaza strict intradermic 0,1 ml in treimea mijlocie a fetei anterioare a antebratului, dezinfectata in prealabil cu alcool. Daca inocularea este prea profunda, poate masca o eventuala reactie pozitiva. Daca in momentul introducerii tuberculinei apare o bula alba de edem, cu un diametru de aproximativ 5 mm, care persista circa 10 minute, inocularea a fost facuta corect. Dupa 72 dc ore se citeste reactia, notandu-se in milimetri dimensiunea diametrului, ca si aspectul (flictena, ulceratie, necroza). Reactia se considera pozitiva daca la locul inocularii a aparut o infiltratie cu un diametru de minimum 9 mm. Reactia transcutana. Se foloseste o pomada compusa din parti egale de tuberculina bruta si lanolina. Se frictioneaza timp de un minut cu aceasta pomada o suprafata cu un diametru de 5 cm, sub clavicula. Daca reactia este pozitiva, doua zile mai tarziu apar numeroase papule rosii, mici, usor pruriginoase.